Cineva citeşte lângă noi dintr-o carte fără poze. O carte fără poze şi fără dialoguri e ca România fără politicieni. O ţară tristă, îngândurată, în care nu te mai minte nimeni. Cum să trăieşti într-un loc în care nu se întâmplă decât lucruri reale? Noroc că e ora la care trebuie să apară Iepuraşul Grăbit. Îşi scoate ceasul de la vestă. „Vai, vai!”, zice. Şi: „Hă, hă, hă! O să întârzii”... Ne luăm după clopul lui cu pene de struţ. Ne trage după el într-o gaură ca un tunel, un puţ foarte adânc. Coborâm, coborâm, coborâm, în lumea lui, în Ţara Electoralia. La început e prea întuneric ca să desluşim ceva, apoi peisajul se luminează şi se animă. În România asta sunt mereu alegeri, România asta e mereu pavoazată. Are poze şi dialoguri. Personaje care în România reală ar trece neobservate se proiectează aici cu contururi groase, cu gurile lor uriaşe ca nişte mori cu zbaturi care macină adjective. Cetăţenii ţării Electoralia – o turmă de umbre fericite – vor fi scoşi din case să-i petreacă la aeroport pe cei care vor câştiga Neuroparlamentarele. Cum să vă explic?

Nişte parlamentare mai mici şi mai drăcoase, lăbărţate la scară continentală, pentru care Partidul Portocaliu, Partidul Roşu, Partidul Galben şi-au pregătit liste cu candizaţi (membri de partid dintre cei mai candizi, care, de regulă, au pierdut toate trenurile electorale şi sunt cu grijă stivuiţi în acest ultim marfar spre Europa). Cum arată ei? Ca Falsa Broască Ţestoasă, dacă ai servi-o electoratului umplută cu promisiuni. Cum arată ţara lor? Ca un clip feeric. Vă povestesc o capodoperă, în care se vede cum poţi face cu o copiliţă drăguţă un Scary Movie (penultima serie): dintr-un alb lăptiu ca moartea aparentă, apare o fetiţă îmbrăcată în alb, cu ceva sângeriu pe piept, ca ciuruită de alice. Se apropie de noi şi vedem că, de fapt, ţine în mână trei trandafiri roşii. O voce ne avertizează din off: „Gândeşte-te pentru cine votezi. Alege viitorul”. Vă mai povestesc una, Scary Movie (ultima serie): un frankenstein de partid, rătăcit într-un lan cu grâu. Priveşte, pipăie, miroase, mimează. Nu-mi amintesc exact comentariul, probabil e „Feriţi-vă de dăunători”.

În România reală va fi pârjol de secetă. În Electoralia se-anunţă inundaţii: Partidul Portocaliu are un clip palpitant cu viiturile care duc case la vale. Comentariul din off e: „Ne-am rast! Chemaţi-l pe Gigi!”. Sau poate că nu-i aşa şi-am înţeles greşit mesajul. Mai sunt şi bannere, le-au cocoţat peste tot, le-au bătut în piroane pe cer. E unul în care ni se promit bani. De parcă eligibilii s-ar duce la Bruxelles să spargă bancomate. Pe altul, e poza retuşată a unui lider de partid care căuta oameni... Nu vom afla ce caută: nişte vrăbioi prostănaci au apucat să-şi mânjească deasupra propriul slogan.

Ni se trimit scrisori. Şeful Partidului Roşu începe cu „Dragă prieten” (aici e mâna consilierilor străini sau trădarea traducătorilor). Ce ne scrie: „La urma urmei, ce poate face o mână de oameni care stau la Bruxelles pentru ca viaţa ta, aici, în România, să fie mai bună?” Grea întrebare. La asta nu poate răspunde nici Pălărierul Nebun. Şeful Partidului Galben ni se adresează cu „Dragă prietene”. Şi ne explică ce-i de făcut: „Decidem dacă actuala direcţie în care mergem este bună sau nu”. Liniştiţi-vă, mergeţi într-o direcţie bună, dacă n-o s-o luaţi spre Belgia ocolind prin Kazakstan.

Nimeni nu vrea să se trezească din acest coşmar seducător, ca să se mute în altul. Pisica de Cheshire zâmbeşte în Electoralia şi zâmbetul ei se transformă în rânjet în România reală...

Nimeni nu vrea să se trezească din acest coşmar seducător, ca să se mute în altul. Pisica de Cheshire zâmbeşte în Electoralia şi zâmbetul ei se transformă în rânjet în România reală...

Autor: Lelia Munteanu

Sursa: GANDUL