Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Poienile de sub Munte are o istorie de peste cinci decenii, o istorie mai mult decât interesantă, una chiar cumplită, am putea spune. În trecut, era unul dintre primii "sâmburi" ai persecuţiei politice. Ce a devenit azi Centrul de Îngrijire de la Poieni este un tărâm situat între uitare şi disperare, unde nu se vede decât singurătatea şi durerea.

Înainte de 1989, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă de la Poienile de sub Munte aparţinea de Ministerul Muncii. Apoi, a trecut la Asistenţă Socială. A fost, iniţial, cazarma unui batalion de Grăniceri. Grănicerii s-au mutat la Petrova şi cazarma a fost predată Ministerului Muncii de pe atunci. În 1956, la 1 octombrie, primul lot de asistaţi a intrat pe poarta unităţii. Erau însă un alt soi de "bolnavi"... erau cei care înjurau sistemul, cei care îndrăzneau să critice Guvernul Gheorghiu-Dej. Era "Primul Lot". Aşa a rămas în istoria Centrului primul grup de oameni ce a fost trimis la Poieni.

• Trecutul persecuţiilor, prezentul nepăsării

Prin 1955, la Centrul de la Poieni erau "internaţi" cam 350 de oameni, ceea ce însemna paturi spuraetajate, geamuri sparte de cei cu probleme psihice, mizerie şi condiţii inumane. Erau însă alte vremuri, care, din fericire, au fost date uitării. Condiţiile de azi sunt decente, în raport cu acele timpuri. Şi pacienţii sunt de o cu totul altă factură. Atunci, singurele probleme le făceau cei "răzvrătiţi".

Alcoolul era cauza răscoalei, de cele mai multe ori. Au sfârşit fie pe la "izolare", pe la dezalcoolizare, fie pe la Sighet, la "nebuni", cei cu probleme psihice majore. Dacă situaţia lor se îmbunătăţea, erau aduşi înapoi. Acum, problemele sunt altele, de personal şi de bani, în mare parte. Comunitatea locală din Poienile de sub Munte are o perspectivă ciudată asupra lucrurilor. Dacă îi opreşti pe localnici pe stradă sau în piaţă, au dificultăţi în a se exprima cu privire la "asistaţi". De la handicapaţi, nebuni ori betegi - auzi toate denumirile. La început îţi vorbesc cu milă. Ai sentimentul că sunt integraţi perfect acolo, ca instituţie. Însă, pe măsură ce discuţia avansează, apar acuzele, mai mult sau mai puţin reale, având în vedere  că zona este una renumită pentru comportamentele "bahice": "Calcă otava, smulg culturile agricole de pe la vecini, ies la cerşit, beau, fac scandal… Da’ asta e. Noi le mai dăm, îi ajutăm, că ne este milă de ei. Îs şi ei a noşti", spune un bătrân, la o cârciumă din preajma Centrului de Îngrijire şi Asistenţă.

Sursa:GlasulMaramuresului.ro