Dispariţiile de copii nu reprezintă un fenomen izolat, ci o problemă actuală cu care se confruntă toate ţările, inclusiv ţara noastră. În sprijinul acestei afirmaţii vin datele despre numărul de copii dispăruţi înregistrat în ultimii ani: astfel, dacă în 2005 s-a solicitat urmărirea la nivel naţional pentru 344 minori, în 2006 pentru 1348 minori, în 2007 – 2848 minori, în 2008 numărul minorilor dispăruţi a ajuns la 3368.

Studiul realizat de către Institutul de Prevenire şi Psihosociologie din cadrul IGPR relevă faptul că majoritatea dispariţiilor sunt plecări voluntare (95%), şi doar o mică parte sunt dispariţii accidentale - 3,5% (rătăciri, înec, alarmări ale părinţilor cauzate de lipsa de comunicare din partea copiilor) sau dispariţii alarmante -1,5%(agresiuni, abuzuri sexuale etc.)

Indiferent de forma acestora (alarmante sau nu) prevenirea şi soluţionarea cu operativitate a cazurilor privind dispariţiile de copii reprezintă o prioritate pentru Poliţia Română.

Acelaşi studiu evidenţiază şi factorii care stau la baza deciziei minorului de a pleca de acasă şi refuzul întoarcerii acestuia la domiciliu: neglijarea minorului, conflictele în familie, lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude (părinţii sau aparţinătorii legali fiind plecaţi la muncă în străinătate) abuzurile asupra minorului, lipsa unei comunicări autentice cu părinţii, consumul de alcool, situaţia economică a familiei, abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate negative la şcoală, spiritul de aventura, libertinajul, vagabondajul.

Fuga de acasă reprezintă o conduită gravă, cu un înalt risc delincvenţial şi de victimizare, nu atât prin ea însăşi, cât prin consecinţele pe care le antrenează. Cu cât perioada de viaţă pe stradă este mai lungă, cu atât creşte probabilitatea ca acel copil să devină o victimă a exploatării sau să se implice într-o carieră delincventă.

Un rol important în preîntâmpinarea dispariţiilor îl au părinţii sau ocrotitorii legali. Atmosfera sănătoasă din familie, dragostea, afecţiunea, comunicarea între părinţi şi copii, constituie principalul aliat în lupta împotriva acestui flagel. Acordând mai multă atenţie copiilor dumneavoastră, preocupărilor şi anturajului, îi puteţi feri de necazuri şi puteţi acţiona rapid şi eficient pentru ai opri să alunece pe o pantă greşită. Detalii găsiţi pe site-ul www.copiidisparuti.ro

A dispărut un copil? Sunaţi la 116 000 – număr unic european de sesizare a dispariţiilor de minori.

Sursa: Biroul de Presa al Politiei Maramures