Se împlinesc 100 de ani de la moartea pictorului şi graficianului ilustrator Zahorai János.

2355 Afişări

Miercuri, 17 Iunie 2009 08:09

Pictorul şi graficianul Zahorai János s-a născut la 17 iunie 1835 la Sighetu Marmaţiei dintr-o familie de tipografi de la care deprinde de mic tehnicile desenului şi gravurii. După terminarea studiilor gimnaziale - întrerupte pentru o perioadă în care participă la Revoluţia din 1848 ca artilerist – se înscrie la o şoală particulară de arte plastice din Budapesta. Din cauza situaţiei financiare precare ale familiei, n-a putut continua studiile la Academia de Arte Plastice unde fusese admis, aşa că îşi caută de lucru la Atrad unde va lucra ca şi contabil, perioadă benefică tânărului sighetean pentru că la Arad îi cunoaşte pe pictorii Csillagi Lajos şi Böhm Pál care îl vor ajuta să-şi aprofundeze cunoştinţele privind tehnicile artei plastice. Dovedindu-se un talent deosebit dublat de o putere de muncă ieşită din comun, reuşeşte să-şi întreacă curând maeştrii, devenind unul dintre cei mai bine cotaţi graficieni ilustratori ai vremii, motiv pentru care se mută la Budapesta unde va lucra pentru mai multe publicaţii. În această perioadă participă cu portrete şi compoziţii la toate saloanele de artă din capitala ungară şi Viena. Pe lângă creaţia de atelier şi comenzile de portrete, găseşte timp pentru a-şi definitiva studiile superioare după absolvirea cărora se angajează profesor de desen la gimnaziul regal din Munkacevo şi Beregovo unde va lucra până în anul 1892 când iese la pensie. Pe lângă cariera de grafician ilustrator, Zahorai János s-a remarcat ca portretist: printre cele mai cunoscute lucrări sunt cele ale oficialităţilor vremii (portretele primarilor din Beregovo şi Nyiregyháza decorează şi azi clădirile administrative din aceste localităţi) portretele familiei regale, ale unor personalităţi printre care contele Széchenyi István, Rákóczi Ferenc şi Kossuth Lajos, precum şi cele ale episcopilor de Satu Mare şi Ungvár (patru dintre lele se află şi azi la Palatul Episcopal Romno-Catilic din Satu Mare). Zahorai János a murit la 18 iunie 1909 la Beregovo, Ucraina de azi.

Iată cum scrie despre pictorul sighetean criticul de artă Keszler József în articolul dedicat Salonului de Toamnă din decembrie al anului 1898 (numărul 346 din 16 decembrie 1898 al revistei “Országos Hirlap”, Budapest 1898. Redactor şef: Mikszáth Kálmán): „... „pour la bonne boucha” – merită amintită lucrarea lui Zahorai János intitulată “Niţel mai cochetă” (“Kissé nyájasabban !”) care-l reprezintă pe autor stând cu pensula în mână în faţa şevaletului, privindu-şi modelul pe care se pregăteşte să-l picteze - privindu-l deci pe spectator – scrutându-l cu atenţie. Privirea-i degajă mulţumire şi optimism: e clar că modelul îi va inspira o lucrare frumoasă. Are o expresie veselă, blândă şi mulţumită cum numai în Munkacevo poţi avea atunci când, ca profesor de desen, oferi frumuseţe şi cultură zecilor de învăţăcei. Cu pipa de lemn strânsă între dinţi şi cu buzele uşor întredeschise, pictorul Zahorai i se adresează modelului, iar privirea explică restul… Zahorai este un înţelept fericit, fericit în orăşelul lui şi cu arta lui. Pentru că Zahorai este un mare artist. În întreagul Salon de Toamnă nu există o altă lucrare care să aibe atâta suflet, interioritate, căldură şi empatie ca în lucrarea lui. Acesta este adevărata “şcoală veche” de pictură. Lucrarea lui Zahorai, lucrată cu mâna sigură în tuşe păstoase, stă cu mult deasupra oricărei lucrări, fie ea cât de riguros tehnică. Tabloul lui Zahorai nu materialul este pictat ci spiritul care se află desupra celui dintâi, indiferent ce ar zice aşa-numita “şcoala nouă” de pictură. Dacă medalia Salonului de Toamnă ar fi în mâna mea, aceasta ar fi lucrarea căruia i-aş oferi-o cu sufletul împăcat!”

Ioan J Popescu, Informatia Zilei

Autoportret Chemare la oaste Bencs Laszlo primarul din Nyiregyhaza 1905