Năstăcuţa Iuga este una dintre cele mai îndrăgite cântăreţe de pe Valea Izei. Horitoarea, născută în Săliştea de Sus şi-a editat o casetă de muzică populară, produs al firmei “Costy de la Sighet”. Întâlnim cântece mai mult sau mai puţin cunoscute din inegalabilul folclor maramureşean. Toate cântate cu sensibilitatea şi originalitatea specifică Năstăcuţei, în aranjamentul muzical al lui Nicolae Nichita şi Florin Mirişan. Spicuim din repertoriul interpretei de pe Iza: “Mămuca m-o învăţat”, “Ceteră inima me' ” (care dă şi titlul casetei), “Pasăre de primăvară”, “Ceterucă din tri lemne”, “Pă dealu' Săcelului”, “Mamă când îs supărată”, “Mândru se vede de lună”, secondate de piese instrumentale precum “Feciorescul”.
Dar cel mai important lucru mi se pare a fi, respectul pe care-l are Năstăcuţa pentru păstrarea nealterată a melosului popular, a versurilor care însoţesc muzica, de o profunzime şi o gravitate specifică cântecelor dintotdeauna, străvechi, fără înflorituri inutile. Este un mare merit, ţinând seama că în genere, cântăreţii nu rezistă ispitei de-a polua folclorul cu subproduse pretins autentice.

Sculpturile în lemn ale lui Alexandru Perţa Cuza

Lăpuşeanul Alexandru Perţa Cuza nu este un meşter oarecare, în ceea ce priveşte tainele lemnului. El este un sculptor adevărat, care ştie să facă lemnul să cânte, cum numai maeştrii adevăraţi reuşesc. Nu degeaba este cunoscut în ţară şi în lume şi nu degeaba i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Târgu Lăpuş. Poate fi considerat un ambasador al culturii acestor meleaguri, pe unde l-au purtat paşii. Reamintim că a realizat peste 600 de troiţe care se regăsesc în mai toate ţările UE şi nu numai. Din Basarabia până-n Spania, din Grecia, Italia, Germania, Franţa până către ţările Cercului Polar. Nu-i puţin lucru, pentru un om care se consideră doar un ţăran care a deprins cum trebuia meşteşugul de a-şi face din stejar, nuc, ulm sau brad prietenii săi statornici. Pe care-i arată în lume cu mândrie, cum îşi arată voievozii, coconii!