Un volum continand o serie de texte apartinand lui Ioan Petru Culianu a aparut recent la editura Polirom. Textele, cu o singura exceptie – «Realitatea vrajitoriei» – publicate acum se afla la prima lor tiparire intr-un volum. Cu aceeasi exceptie, textele nu au mai aparut in tara.” noteaza Tereza Culianu-Petrescu, ingrijitoarea editiei.

Volumul intitulat Studii romanesti II. Soarele si Luna. Otravurile admiratiei a aparut in colectia „Biblioteca Ioan Petru Culianu” a editurii Polirom. Traducerile sunt semnate de Maria-Magdalena Anghelescu, Corina Popescu si de Dan Petrescu, iar nota asupra editiei apartine Terezei Culianu-Petrescu, informeaza editura.
 
Ioan Petru Culianu a fost intens preocupat de problemele mitologiei romanesti, pe care o vedea, dupa cum ii spunea intr-un interviu lui Andrei Oisteanu, in 1984, in forma „unui puzzle cu piese disparate”. „Cred ca este posibil si foarte necesar”, afirma Culianu, „sa facem cit mai multe reconstituiri in domeniul mitologiei romanesti. Sa ne miscam pe acest teren”. Textele dintr-o prima sectiune a acestor Studii romanesti II sint consacrate tocmai unor astfel de – prudente – reconstituiri : „Soarele si Luna”, in doua versiuni, una din 1970-1971, cealalta din 1980-1981; „Un mit dualist in folclorul romanesc” ; „Interferente intre iconografie si folclor in Romania” ; „Comentarii la balada Mesterului Manole” (pagini inedite de prima tinerete, tributare desigur analizelor lui Mircea Eliade, des citate).

  Din cuprinsul volumului: Soarele si Luna • Un mit dualist in folclorul romanesc • Interferente intre iconografie si folclor in Romania •  Comentarii la balada Mesterului Manole • Citeva consideratii pe marginea operei lui Horia Stamatu • Mircea Eliade si Nae Ionescu • Mircea Eliade din 1937 pina in 1945 • Mircea Eliade si idealul omului universal • Mircea Eliade in cautarea Graalului • Secretul lui Mircea Eliade • Doi poeti romani: Dan Laurentiu si Mihai Ursachi • Mircea Ciobanu si principele acestei lumi . „Scepticul de serviciu al unei lumi pe sfirsite” • Otravurile admiratiei . Urmuz, precursor al lui insusi? • Constantin Noica