Repertoar numismatic. Datorită puţinelor săpături arheologice, cele mai multe dovezi privind locuirea Maramureşului în antichitate sunt reprezentate de monedele descoperite aici, monede care au fost produse la faţa locului sau au ajuns în regiune prin intermediul schimburilor comerciale. Lista de mai jos cuprinde o parte a descoperirilor numismatice efectuate în Maramureşul ultimului secol şi jumătate.

Monede greceşti:

-Rozavlea: tetradrahmă thassiană. Monedele de acest tip au ajuns în Maramureş şi în nordul Transilvaniei prin secolele II-I a.Cr.

Monede celtice:

-Maramureş: loc neprecizat, piese celtice „scyphate” din aur (cu o faţă concavă şi alta convexă, dând impresia unor mici cupe), descoperite probabil pe valea Tisei, într-un sit cu influenţe celtice (Malaja Kopania, Crăciuneşti, Slatina sau Rusche Pole, locuri unde se spune că ar fi fost descoperite monede din aur).

-Sighet: 5 monede de tipul Ramna B grupa D, dintre care două divizionare, având pe avers un cap uman, iar pe revers un călăreţ (respectiv o pasăre, la piesele divizionare). Provin din tezaurul dacic (vezi mai jos).

Monede dacice şi celto-dacice:

-Maramureş: loc neprecizat, monedă celto-dacică de tipul Filip II.

-Teceu Mic: număr neprecizat de piese celto-dacice „scyphate”.

-Rozavlea: monedă celto-dacică de tipul Filip II „cu tăietură” (anii 250-150 a.Cr.). N-ar fi exclus ca la Rozavlea să fie vorba despre un tezaur, din care să fi făcut parte această piesă şi tetradrahma tassiană amintită mai sus.

-Ieud: monedă (posibil mai multe?) celto-dacică de tip „scyphate”.

-Sighet: La „moara Iunţad” (sau „Juncad”) din apropierea oraşului a fost descoperit un problematic tezaur care conţinea probabil 21 de piese celto-dacice de tipul Filip II, publicat în anul 1900 şi păstrat la Kunsthistorisches Museum din Viena în colecţiile W-G (19 piese), Dessewfy (1 piesă) şi Förrer (1 piesă). Parte a acestor piese (nu toate au făcut parte din tezaur, unele fiind descoperiri izolate) sunt de următoarele tipuri:

A) monede celtice de tipul Ramna B, provenite din vestul Daciei, Pannonia sau Slovacia de azi (vezi mai sus).

B) piese celto-dacice de tipul Sighet A („cu roată”). Au fost identificate patru piese, fiecare în câte o variantă diferită (dintre care două sunt subdiviziuni), trei dintre acestea aflându-se la Viena. Este vorba despre copii ale tetradrahmelor greceşti (cap de om pe avers, călăreţ pe revers, în greutate de 12-15 grame), care au fost emise prin anii 250-200 a.Cr. Piese de tipul Sighet au fost identificate şi în apropiere de Cracovia-Polonia.

C) Piese celto-dacice de tipul tip Sighet B („fără roată”), confecţionate tot din argint şi imitând deasemenea tetradrahmele greceşti, tot în patru variante diferite Au fost datate pe la anul 200 a.Cr.

D) O monedă dacică de tipul Crişeni-Berchieş faza A, emisă în zona Clujului.

E) O monedă dacică de tipul Dumbrăveni faza A, specifică sudului Moldovei, emisă la circa 150 a.Cr. şi aflată la Magyar Nemzeti Muzeum din Budapesta, despre care se spune că ar proveni de la Sighet. Alte două piese de acelaşi tip (una fiind declarată imitaţie), sau poate chiar aceeaşi piesă, sunt menţionate în diferite lucrări de specialitate ca fiind descoperite la Sighet.

F. Trei monede „barbare” descoperite probabil la Sighet şi al căror tip este necunoscut. Dintre acestea, două piese se păstrează la Viena şi una la Budapesta.

Monede romane:

-Moisei: tezaur găsit într-o ulcică, din care se cunosc doar cinci denari de argint dataţi între anii 90-77 a.Cr. Conform datelor noastre, la Moisei au mai fost descoperite monede romane, care sunt păstrate într-o colecţie particulară.

-Teceu Mic: câte un denar de la împăraţii Vespasian, Hadrian, Faustina, Marc Aurelius şi doi denari de la Traian (conform „Arhivei Pârvan”). N-ar fi exclus ca aceste piese să fi făcut parte din marele tezaur de la Teceu Mare (aşezare aflată pe malul opus, ucrainean, al Tisei), care a conţinut cel puţin 1.102 de denari imperiali emişi în anii 69-193 d.Cr.

-Petrova: „în grădina lui Ion Gyengye” a fost descoperită o monedă de bronz de la Traian (98-117 d.Cr.) şi un vârf de săgeată, descoperite probabil într-un mormânt.

-Ieud: piesă romană descoperită la Faţa Trunchiului emisă de Traian (anii 103-112), alături de încă un denar de la acelaşi împărat descoperit într-un loc neprecizat.

-Călineşti: denar suberat emis de Antoninus Pius (138-161).

-Giuleşti: monedă de argint de la Commodus (186-189).

-Tisa: în grădina preotului satului, a fost descoperită o monedă hibrid din perioada împăraţilor Septimius Severus-Caracalla (emisă imediat după anul 211).

-Sighet: pe strada Traian a fost descoperită o piesă de la Hadrianus (117-138). Într-un loc neprecizat de pe raza oraşului a fost găsit un denar de la Antoninus Pius sau Marcus Aurelius. În „locul Tean” (la piciorul Podului Istoric de peste Tisa) au fost descoperiţi şase denari imperiali de la Marcus Aurelius (160-180 d.Cr.). La vărsarea Tepliţei în Tisa, a fost recuperat în anul 2000 un denar de la Commodus (180-192). Pe Dealul Dobăieş a fost descoperită o piesă de bronz (după alte date-din argint) de la Constantin cel Mare (anii 329-330) şi, pare-se, încă o monedă romană.

-Maramureş: în locuri neprecizate (printre acestea este posibil să se afle Vadu Izei, Crăciuneşti, Sarasău, Coştiui etc.) au fost descoperite 200 de monede romane din argint, majoritatea fiind imperiale şi datate în secolele I-III. Semnale recente vorbesc despre sute de monede romane descoperite nu demult în mai multe puncte de pe valea Vişeului.

Monede romane au fost descoperite la nord de Tisa (în afara tezaurului de la Teceu Mare, vezi mai sus) la Nankovo (1.000 de denari de argint), Brestovo (25 de monede de aur), Rusche Pole (câteva zeci de piese păstrate în colecţia muzeală din Gruşevo-Peri) sau Gaidoshi.

În loc de concluzii

In secolele III a. Cr. – IV-d.Cr., teritoriul Maramureşului a fost locuit de diferite comunităţi de origini celtice, dacice şi germanice, atrase aici de rezervele de sare, aur şi argint, dar şi de luncile mănoase ale râurilor ce brăzdează regiunea, care au lăsat ca mărturie a trecerii lor pe aceste meleaguri, o serie de aşezări situate pe ambele maluri ale Tisei (davele de la Malaja Kopanja şi Slatina de pe malul drept, ori aşezările civile de la Onceşti şi Călineşti), precum şi o serie de depozite şi piese monetare descoperite fortuit în întreaga regiune. Se remarcă în acest ultim sens monedele celto-dacice de tip Sighet, şi marile tezaure romane de la Teceu şi Nankovo. Pe baza materialului numismatic, putem afirma că în mod aproape cert că la Sighet, Ieud şi Rozavlea (posibil şi la Petrova, Moisei, Giuleşti, Tisa, Sarasău, Crăciuneşti şi Vadu Izei) au existat aşezări dacice sau celto-dacice, ce urmează a fi descoperite în viitor.

Din nefericire, dacă în Maramureşul nordic, în Ucraina de azi, cercetările arheologice au luat amploare după 1993, ducând la descoperiri remarcabile, în Maramureşul românesc singurele săpături au avut loc înainte de 1989.

Totuşi, pe baza probelor existente, putem afirma cu certitudine că Maramureşul a fost locuit intens în antichitate.

Autor: Teofil Ivanciuc

Puteti citi AICI prima parte a articolului, AICI partea a doua, iar AICI partea a treia a articolului.