Sugata Mitra, în cadrul unei conferinţe LIFT deşfăşurată în 2007 şi prezentată pe site-ul TED.com, vorbeşte despre proiectul său, gaura-în-perete, o serie de experimente ce au arătat că, în absenţa oricărei intervenţii din partea adulţilor sau oricărui tip de educaţie primit, copiii pot învăţa singuri, şi se pot învăţa unii pe ceilalţi dacă sunt motivaţi de curiozitate si de interesul celor cu care vin în contact. Copiii ce au participat la acest proiect, şi-au dat singuri seama de cum să folosească un calculator – şi apoi i-au învăţat şi pe ceilalţi. Evident, se naşte întrebarea, ce altceva mai pot copiii să înveţe singuri?

Despre  Sugata Mitra

Este profesor de tehnologie educaţională la Universitatea Newcastle din Anglia. Lucrează de peste 30 de ani în domenii precum ştiinţele cognitive, teoria informaţiei şi tehnologii educaţionale. Este un fizician la origine, definitivându-şi doctoratul în 1978 la Institutul de Tehnologie din India, Delhi, cu studii teoretice în fizica semiconductorilor organici. Membru al Academiei de Ştiinţe din New York, a câştigat multe premii si distincţii de-a lungul carierei, printre care „Cea mai buna invenţie sociala a anului 2000” de la Institutul de Invenţii Sociale din Anglia, sau „Omul Păcii” în 2002, de la fundaţia Împreună Pentru Pace, din Italia.

Desfăşurarea experimentului

Ceea ce a început ca un simplu experiment în 1999 într-un cartier din orasul New Delhi, s-a transformat în decurs de 6 ani într-o adevarată campanie de introducere a calculatoarelor în cât mai multe zone sărace posibil de pe teritoriul Indiei. Cu o finanţare din partea guvernului Indiei şi ajutor din partea Bancii Mondiale, s-a ajuns la peste 100 de asfel de locaţii, iar ţări precum Cambogia, Etiopia sau Filipine au început să fie interesate de acest program.

Experimentul constă în instalarea unui calculator asfel încât doar monitorul si mouse-ul (mai târziu şi tastatură) să fie accesibile. Copiii au apoi acces liber la acest calculator, putând face ce vor ei. De la început s-a observat ca cei cu vârste cuprinse intr 6-13 ani sunt foarte interesaţi de „noua maşinărie”, în timp ce populaţia adultă nu prezintă nicio urma de interes. Curând, deşi nu ştiau limba engleză, copiii au început să se descurce singuri, au descoperit cum să folosească mouse-ul, cum să navigheze pe internet pentru a căuta ştiri, poze, sau orice alt fel de informaţii, cum să asculte muzică, să deseneze, sau să vizioneze filme. Ceea ce a fost şi mai suprizător a fost faptul că aceşti copii au reuşit să se organizeze singuri în jurul utilizării calculatorului, s-au autoeducat şi i-au învăţat şi pe ceilalţi.

Datele prelevate în urma desfăşurării acestor experiment au arătat faptul ca aceşti copii devin mai motivaţi, se descurcă mult mai bine la şcoala, au o dorinţă crescută de a învăţa şi descoperi lucruri noi

Studiul ridică multe semne de întrebare cu privire la metodele clasice de predare în şcoli, unde elevului ii se spune mereu ceea ce trebuie să facă, mediu de lucru ce duce adeseori la elevi plictisiţi si nemotivaţi. Prin aceasta, metodele găsite si prezentate de către Mitra se încadrează în curentele educaţionale minim invazive precum metoda Montessori, găsindu-şi adepţi şi în cercurile celor ce susţin învăţamantului de acasă (Home Schooling), cercuri inspirate într-o mare măsura de scrierile lui John Holt. Prin aceasta, rezultate studiului probabil nu sunt noi, dar susţin idea unui învăţamânt liber, lipsit de prejudecăţi şi dogme.

Concluzie

Chiar dacă aceste experimente au fost făcute în zone sărace, cu un simplu calculator care nu ar impresiona pe niciun copil de la oraş, aceste metode se pot aplica şi în zonele mai cu nivel de trai mai ridicat, unde educaţia este deja la un nivel mai înalt. Ce s-ar putea realiza oare cu un microscop performant sau acces liber la un telescop? Cineva spunea mai în glumă mai în serios, ce s-ar întampla daca am instala un accelerator de particule in centrul oraşului? Probabil că generaţiile viitoare nu şi-ar mai pierde vremea cu activităţi fără de folos; e posibil, ca cei obişnuiţi încă din copilarie cu asfel de ocupaţii să devină următorii oameni de ştiinţa.

 Articol integral in STIINTA AZI.