Rinichiul împreună cu afecţiunile sale sunt mai puţin cunoscute în populaţia generală, poate din cauza complexităţii sale sau poate din cauză că un răsunet mai mare îl au complicaţiile bolilor renale, de cele mai multe ori cele cardio-vasculare. Insuficienţa renală, după cum reiese şi din denumire, reprezintă o diminuare a funcţiei pe care rinichii o îndeplinesc. Însă înainte de a vorbi despre acest lucru trebuie să trecem puţin în revistă câteva lucruri esenţiale despre anatomia şi funcţiile rinichilor.

Ei bine, rinichii sunt două organe situate în regiunea lombară, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Ei au dimensiunile de 12 cm (lungime) şi 6 cm (lăţime) şi forma unui bob de fasole. Unitatea structurală şi funcţională a rinichilor o reprezintă nefronul. Fiecare rinichi conţine aproximativ 1 milion de nefroni.

Cea mai importantă funcţie a rinichiului este, bineînţeles, formarea urinii, iar prin aceasta, eliminarea unor substanţe de care organismul nu mai are nevoie. O altă funcţie importantă este cea endocrină, adică rinichiul secretă nişte hormoni: eritropoietină (eritropoietina stimulează formarea de globule roşii, globulele roşii fiind nişte celule ce se găsesc în sânge şi care transportă oxigenul; un număr redus de globule roşii defineşte anemia, iar aceasta este de obicei prezentă, după cum vom vedea, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică avansată), vitamina D3 activă, renină.