Pesah (“trecere” în ebraică) sau “Paştele evreiesc” este celebrat în fiecare primăvară, când prima recoltă a fost culeasă. Sărbătoarea aminteşte de exodul evreilor din Egipt. După tradiţie, în seara de Pesah, taţii povestesc copiilor cum a condus Moise evreii afară din Egipt, scăpându-i de sclavia faraonului. O altă tradiţie păstrată şi azi este aprinderea lumânărilor doar de la un foc preexistent. La sfârşitul sărbătorii, cei prezenţi se ating cu plante verzi, urându-şi “Sentak Khadhra”, o binecuvântare pentru un an verde, bogat.
Indiferent de ziua în care cade sărbătoarea, pentru evreii maramureşeni Pesah este încărcat de o semnificaţie aparte: în anul 1944, armatele de ocupaţie naziste au ales tocmai această sărbătoare pentru a înghesui evreii în ghetouri, de unde, o lună mai târziu, au fost deportaţi în lagărele de exterminare.
“Îmi amintesc de alte Seder-uri de Pesah”, povesteşte scriitoarea sigheteană Dora Apşan Sorell în romanul “Scrisori către Miriam”. “Tata (nr - celebrul scriitor Hertzl Apşan) se îmbrăca în mantia albă brodată cu firet de aur, iar mama îşi punea rochia ei cea bună şi unicul şirag de perle şi se îmbrobodea cu un batic de mătase albă, imaculată.

Dar în 1944, Pesah-ul a fost altfel: cum puteam oare sărbători în pace când camera mare era rechiziţionată de un ofiţer german? Apoi, dimineaţa ni s-a ordonat să ne strângem lucrurile şi să ne părăsim căminul, să lăsăm în urmă tot ce aveam. Am privit pentru ultima oară la ceea ce fusese casa copilăriei noastre, casa care rămânea în urmă cu tot ce avusesem mai drag, după care ne-am alăturat altor sute de evrei îngrămădiţi cu boccele pe mijlocul străzii. Pesah-ul din 1944 nu a fost o sărbătoare: a fost o înmormântare iar drumul nostru spre gheto - cortegiu funerar”.

Sursa:Informatia Zilei.ro