Pictorul, graficianul, scriitorul, traducătorul şi fotograful  - inventatorul fotografiei lucioase - s-a născut în anul 1818 la Sighet unde şi-a desăvârşit şi studiile medii. După o scurtă perioadă petrecută în administraţia locală, obţine o bursă de studii la Academia de Artă din Budapesta, oraş în care va lucra la mai multe reviste ca grafician-ilustrator şi fotograf. Revoluţia din 1848 îl găseşte aprod în armata imperială, de unde dezertează cu alţi 60 de soldaţi şi ofiţeri în Italia. Aici se înrolează - şi în scurt timp ajunge ofiţer - în legiunea din Veneţia. Se pare că firea lui boemă nu se potrivea cu uniforma militară: pleacă la Constantinopol, unde îşi va duce traiul ca fotograf şi interpret (vorbea la fel de bine limbile maghiară, română, germană, franceză şi engleză). După ce îşi consolidează situaţia financiară, în anul 1853 se mută la Paris, unde în scurt timp devine cunoscut ca grafician ilustrator, dar mai ales fotograf: în anul 1856 brevetează o hârtie fotografică specială lucioasă pe bază de colodiu, numită la acea vreme “fotografie de porţelan”, dezvoltare a invenţiei lui William Henry Fox Talbot, brevetată cu şapte ani mai înainte. După ce luptătorii paşoptişti sunt amnestiaţi, Országh Antal se întorce în Budapesta, unde îşi deschide un atelier foto, dar nu are succesul scontat: datorită unor investiţii nefericite şi a concurenţei, firma dă faliment, iar Országh Antal este nevoit să se angajeze ca mic funcţionar la Ministerul Comerţului.

În paralel, lucrează ca grafician la mai multe publicaţii, publică traduceri din opera mai multor scriitori francezi. Tot în această perioadă scrie o amplă lucrare, bogat ilustrată cu gravuri proprii, intitulată “Monografia Maramureşului”, care nu a fost tradusă încă în limba română. Nu se ştie motivul pentru care Országh Antal s-a sinucis la 6 aprilie 1878.

Autor: Ioan J. Popescu

Sursa: Informatia Zilei