Prezent la Sighet, ministrul Culturii din acea perioadă, Răzvan Teodorescu, după ce a vizitat clădirea şi a observat elementele unice folosite la construcţia conacului, a dat asigurări ferme că, atâta timp cât el va fi ministru al Culturii, clădirea nu va fi demolată. Din păcate, la scurt timp, în pofida opoziţiei sighetenilor, a oamenilor de cultură, buldozerele au intrat şi au trecut cu şenilele peste zidurile acestei clădiri care a căzut pradă unor interese meschine. 
"A fost cea mai veche clădire de piatră din Sighet. Îmi aduc aminte când Răzvan Teodorescu atrăgea atenţia asupra valorii istorice a acestei clădiri şi insista asupra necesităţii reabilitării acesteia. Din vina Primăriei şi a Consiliului Local din acea perioadă, clădirea a fost demolată", îşi aminteşte prof. Iosif Bereş. 
Şi, precedentul fiind creat, a început seria mutilărilor clădirilor de patrimoniu. Cel mai recent caz este al conacului "Szekely Akoşi", care, dintr-o... eroare (sau intenţionat?) nu a fost cuprins în patrimoniu, iar terenul pe care se afla a fost cumpărat de un investitor străin care, în urma obţinerii autorizaţiilor legale, l-a demolat având nevoie de teren pentru construirea unui cartier de locuinţe. Clădirea de sec. al XIX-lea... a dispărut.
Sighetul are clădiri foarte preţioase sub aspect arhitectonic. De-a lungul timpului în aceste spaţii au funcţionat instituţiile vechiului comitat, ale vechiului judeţ Maramureş. Din nefericire, în prezent, aceste imobile sunt lăsate în paragină sau distruse. 
Un exemplu ar fi clădirea Prefecturii a Comitatului Maramureş (Palatul Comitatens), cel mai important, în stil baroc, cu inserţii gotice. În prezent, i s-a schimbat destinaţia într-una comercială. Actualii proprietari au mutilat-o, "îmbrăcând-o" în termopane. I-au schimbat portalul original, înlocuindu-l cu unul total nepotrivit. Cu foarte mare greutate, s-a reuşit ca, până în anul 1989, să se păstreze aceste clădiri.  
Modernizările trebuie făcute ca în lumea civilizată, adică păstrând stilul arhitectonic şi elementele care înfrumuseţează şi dau identitate acestor clădiri. Dorinţa de bine, de frumos, înţeleasă greşit nu înnobilează monumentul, din contră, îl desfiinţează. "Am fost marcat când am văzut că peste noapte conacul Akoşi a dispărut. Clădirile acestea nu au apărut întâmplător, ele ilustrează viaţa socială, economică, politică într-o succesiune istorică, a Sighetului, un oraş care a jucat un rol important la vremea respectivă, fiind capitala celui de-al treilea comitat ca mărime în Imperiul Austro-Ungar. 
Indiferent de forma de proprietate a acestor clădiri, există obligaţia morală să fie ocrotite şi păstrate. Autorităţile locale, deşi încearcă să găsească soluţii, trebuie să se implice mult mai mult, deoarece, din nefericire, se întâmplă mutilări, demolări, acte de barbarism. Există încă mentalitatea că o clădire aparţine maghiarilor, alta evreilor. De fapt, aparţin patrimoniului municipiului, celui naţional şi patrimoniului cultural european. Nu este permis nimănui să se atingă de aceste clădiri, dar dacă o face să o facă în spiritul binelui", a spus prof. dr. Mihai Dăncuş, directorul Muzeului Maramureşului Sighetu Marmaţiei.