Într-un decembrie imaculat de nea, zburam deasupra Ronelor. Ţac, ţac, ţac fotografiam de sus, prin hubloul elicopterului. Poate surprind şi locuinţa pictorului Aurel Dan, care de 3 decenii pulsează la Rona de Sus, în inima Maramureşului istoric, unde s-a stabilit după căsătorie. Poate văd acele case din lemn fără horn, cum se minunau vizitatorii recentei expoziţii de la Bruxelles, unde pictorul a trebuit să explice belgienilor că nu e o omisiune a artistului . Aşa sunt casele vechi , fără horn,  în Maramureşul care nu se află în Siberia, ci este  limitrof cu borna care marchează centrul geografic al Europei. Aşa sunt  încă locuinţele la ţară, unde fumul este slobozit în pod nu numai pentru a afuma cărnurile iarna, dar şi pentru conservarea şi sporirea  impermeabilităţii hăizaşului din draniţă.

Apoi,  am privit fotografiile realizate din aparatul de zbor, în plonjee.  Ele semănau leit cu multe din tablourile maestrului Aurel Dan.

Deşi n-a urcat mai sus decît coama dealului, el a văzut   totul din zbor, prin ochii păsărilor , care mereu l-au fermecat  nu pentru faptul  că n-a putut fi ca ele, ci pentru că nu le putea atinge. 20 de ani  artistul  s-a lăsat frămîntat  de viaţa la ţară pe care a  decupat-o pe pînză în griuri, în alburi şi azur, cu case şi biserici şi garduri şi ţărani în port popular, cu credinţe, ritualuri şi obiceiuri, cu tradiţii, cu forfotă în spatele unei înlemniri aparente,  sugerate de anotimpul mort după care ştim bine, cîndva,  urma primăvara.

Cu toată lumea asta pe cap, cu ţăranul-talpă a ţării în suflet , pictorul s-a dus tot glonţ în Baie, în Baia Mare, la lucru. Prin lentila ochelarilor, prin intermediul  penelului, al şpaclului şi  a două culori de bază amestecate, Aurel Dan  a trudit zile şi nopţi în atelierul său din Centrul Vechi, unde, numai în ultimii ani a realizat sute de tablouri.

40 dintre ele , cele mai proaspete,  le-a expus la Sala Radio, str. Plevnei din Sighetu Marmaţiei, inadecvată  unei galerii de artă, pentru că  distanţa  dintre privitor şi lucrare lipseşte.

Cu toate acestea, expoziţia deschisă de luni pînă  vineri între ora 8-19, iar sîmbătă, între 8-10, se bucură de succes, ea fiind vizitată de sute de iubitori de artă, dar şi de elevi ai şcolilor şi liceelor din municipiu.

La vernisajul care a avut loc joia trecută, a participat multă lume, inclusiv soţia Ileana, nora şi fiii Daniel şi Ciprian.

Despre artist şi opera sa   au vorbit Ioan Dorel Todea,  primarul  Eugenia Godja , senatorul Gheorghe Mihai Bârlea,  deputatul Ştefan Bereş, prietenul Mihai Dăncuş, Horia Scubli şi Ionică Mariş - reprezentaţi ai Clubului Rotary, coorganizator al expoziţiei.

Aurel Dan , absolvent al  Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu „ din Cluj-Napoca, membru UAP este  pasionat de istorie, artă populară şi etnografică . Ca profesor, a predat pictură-desen, , discipline estetice, istoria artei la Săliştea de Sus, Rona de Sus, Coştiui, Rona de Jos, Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare. A  expus, personal,  de 40 de ori în 16 localităţi din România şi 3 din străinătate, iar în grup, de 51 de ori în România şi peste hotare . Are o mie de lucrări în colecţii particulare din 34 de ţări ale lumii. A obţinut numeroase premii şi diplome.

În prezenta personală,  majoritatea lucrărilor au fost deja reţinute de pasionaţii de pictură, mai cu seamă de admiratorii maestrului Aurel Dan. Printre lucrările inspirate din viaţa satului maramureşean - Pădure de mesteceni, La casa cu covoare, Biserica  de pe coastă, Înserare, Vecernie, La vîltori, Pe uliţă, la Săliştea , Boboteaza la Rona, Biserica din Aspra , Ţărani în poartă etc. pot fi admirate şi peisaje citadine   din centrul vechi al Băii Mari şi din Sighetu Marmaţiei.

„Expoziţia prezentă încheie 20 de ani de abordare în acest stil  a temei Maramureşului,  în cromatica de alburi şi griuri –  ne mărturiseşte pictorul aflat   la 63 de primăveri. Tema Maramureş, cu  ţărani, oameni , obiceiuri  o voi relua de acum încolo şi sub o altă cromatică, în alt stil. Expoziţia se intitulează „Înainte de echinocţiu” pentru că ne aflăm chiar în această perioadă, cînd încă iarna n-a plecat iar primăvara n-a sosit, iar lucrările mele sunt încă sub zăpezi. Am şi lucrări monumentale lucrate în zgraffito, am fresce interioare. Una am făcut-o acum 39 de ani, pe peretele garsonierei din Sighet, în care locuiau fraţii Mihai şi Ioan Dăncuş. Regret că nu am putut aduce la Sighet cîteva din lucrările mele de mari dimensiuni, unde am sute de personaje pe aceeaşi pînză, obiceiuri de Crăciun, nuntă maramureşeană, tîrguri ţărăneşti.  Acum mă pregătesc pentru expoziţia colectivă a UAP Baia Mare  organizată în preajma sărbătorilor Pascale. La toamnă plec pentru o lună în Franţa, la un simpozion de creaţie. După ce mă satur de muncă în atelierul meu imens din Baia Mare, merg acasă la Rona, să mă relaxez la munca de pe cîmp, în livadă şi vie. Regret că peisajele mele realizate în satul maramureşean în ultimii 20 de ani vor rămîne numai pe pînzele mele, multe din construcţii ,porturi şi obiceiuri dispărînd, deja!”

Autor: Florentin NĂSUI