|
 În spaţiu, cerul este negru şi Soarele alb
Vedeţi dumneavoastră, dragii noştri cititori, dacă nu am fi pe Pământ, ci în spaţiul cosmic, undeva pe orbită în jurul Pământului, cerul ar părea negru (presărate cu puncte luminoaste - stelele), iar Soarele ar părea alb. Aceste fapte simple spun totuşi multe despre Univers şi legile sale. De exemplu, faptul că cerul este negru în spaţiu (şi tot negru pe Pământ în timpul nopţii) este explicat de faptul că Universul este finit în spaţiu şi timp, adică a avut un moment când a început să existe, moment pe care fizicienii îl numesc Big Bang, sau Marea Explozie. Este răspunsul la un paradox celebru, vechi de câteva secole, denumit Paradoxul lui Olbers. Lumina vizibilă, de multe culori Pe de altă parte, Soarele ar apărea alb din spaţiu pentru că lumina ce o trimite Soarele nu are doar o singură culoare, ci toate culorile la care ne-am putea gândi.
Unele din ele sunt vizibile, iar lumina din spectrul vizibil poate fi roşie, portocalie, galbenă, verde, albastru, violet şi indigo (ordinea lor contează, aşa că este bine să reţineţi "ROGVAIV"). Când ochiul uman percepe toate aceste culori în cantitaţi aproape egale, amestecate, precum este cazul luminii de la Soare, ochiul uman percepe alb. Albul nu este aşadar, lipsa culorii, cum ar părea la prima vedere, ci totalitatea culorilor. În schimb, negrul este lipsa culorilor. Iar cerul arată negru tocmai pentru că în afară de puctele luminoase formate de stele, nu vine lumină din altă parte. Pe Pământ, ziua, cerul este albastru şi Soarele galben Când suntem pe Pământ, primim această lumină albă, amestec de toate culorile din ROGVAIV, direct de la Soare. Dar noi, în loc să vedem Soarele ca un cerc alb şi restul cerului să fie negru, noi vedem soarele galben şi cerul albastru. Cum se face aceasta? Ei bine, pentru a ajunge la noi, care sunem la suprafaţa Pământului, lumina de la Soare trece prin peste 30 de km de atmosferă, de aer. Ori aerul nu este gol, ci format din molecule. Molecule de oxigen, de azot, dar aceasta nu contează prea mult pentru discuţia noastră. Orice molecule ar fi, fenomentul ar fi asemănător. Aşadar, el are loc şi pe alte planete, precum Venus sau Marte, care au o altă compoziţie a atmosferei. Aţi deschis vreodată o lanternă noaptea? Aţi văzut atunci că lumina nu mergea doar înainte, ci o lua şi pe lături, luminând din ce în ce mai puţin lateral. Se împrăştia pe margini, ar spune oamenii de ştiinţă. Ca şi cum nu ar merge în linie dreaptă. Dar noi am învăţat că lumina merge în linie dreaptă. Cum se poate aceasta? Articolul intreg poate fi citit la StiintaAzi.ro
|
