Călătorul care, în peregrinările sale pe meleagurile maramureşene venind dinspre  Dealul Moiseiului sau Dealul Ştefăniţei se va slobozi molcom în satul Săcel, va întîlni rîul Iza, sora Marei. Poeta  Maria Banuş zicea că este “Un sat golaş, cu prunci la fel” atunci cînd a vizitat şantierul de construcţie a căii ferate Salva-Vişeu prin 1949; anul acesta se împlinesc 6 decenii de la darea în  folosinţă a acestui mijloc de comunicare cu ţara.
Văd istoria bisericii noastre prin prisma activităţii de decenii pe care au săvîrşit-o slujitorii ei.
De multe ori mă gîndesc la generaţiile care au trecut pe la acest locaş şi au fost botezaţi, cununaţi, spovediţi şi cîţi au fost iertaţi de păcatele lor sau au fost conduşi pe ultimul drum în lumea veşnică. Biserica noastră se încarcă anul acesta cu cei 100 de  ani de la începuturile sale. Ea veghează ca un zeu olimpic în mijlocul satului. Ca de fiecare dată ea transmite peste decenii credinţa noastră lăsată moştenire de la moşii, strămoşii şi părinţii noştri. Parcă auzim glasul preoţilor care au umplut cu vocea lor rugătoare orice colţişor al sfîntului locaş pentru a ne aduce mereu în memorie pe toţi aceia care i-au călcat pragul.
Cimitirul aşezat în preajmă s-a făcut parcă mai frumos. Aceasta este ca o apreciere pioasă pentru cei care azi nu mai sînt; crucile sînt din marmură albă, neagră, lucrate artistic, iar în faţa lor îngenunchează urmaşii cu lacrimi în ochi strigînd în gînd numele celor dragi. Acum ştiu să-i preţuiască cum se cuvine pentru că ei ne-au crescut, ne-au făcut din mici să fim mari, din slabi să fim tari. Au fost datorii sacre, iar noi trebuie să le transmitem şi urmaşilor prin  mijlocirea acestui locaş centenar.

Din pisania aflată deasupra intrării rezumăm:
a) biserica se clădeşte din piatră de calcar începînd din anul 1905 şi terminată în 1909. Hramul bisericii se face sub păstorirea preotului Ioan Tarţa care este  şi ctitorul acestui locaş, cu numele “Sfîntul Mihail şi Gavril”.
b) sfinţirea se face în 29 iunie 1913. Între anii 1972-1975 s-a executat pictura murală în frescă de către pictorul Ioan Taflan din Bucureşti, preot fiind Andreica Gheorghe. Sînt menţionaţi patriarhii, mitropoliţii, episcopii din anii aceia care au venit pe la biserica ortodoxă nr. 1 Săcel.
c) resfinţirea locaşului s-a făcut în 1978 schimbînd hramul cu “Sfinţii apostoli Petru şi Pavel”, icoanele lor stînd mărturie în pridvorul de la intrare.  Aceste tablouri lucrate meşteşugit au fost făcute de pictorul bisericesc Magdău Toader din comuna Săcel.

sursa:graiulmm.ro