Am reconsiderat poziţia anterioară (discuţii între co-autori bine aprofundate) şi considerăm conceptele de "Coloană fără sfârşit/Endless Column" şi respectiv "Endless Helix" drept înrudite, dar distincte. Pare logic ca dl. Noguchi să fi fost inspirat de dragonii enormi de hârtie de la festivalurile asiatice din unele oraşe de pe coasta de est a S.U.A. Este posibil să fi regăsit motivul în crescături succesive văzute încrustate în piesele de lemn din atelierul marelui Constantin Brâncuşi, ori poate în socotelile acestuia pe răboj, ori în modele brodate pe straie şi învelitori de pat. La dl. Brâncuşi, motivul este stâlpul gorjenesc de susţinere, al mansardei la Paris, respectiv al cerului în ansamblul monumental de la Târgu Jiu. Dacă i s-a spus la Târgu Jiu: "dacă poţi, fă ceva pentru noi, căci cade cerul pe noi" (1937, în anticiparea unui nou enorm război –Masa Tăcerii- şi în baza celor relatate de către dl. Brâncuşi despre "decupajul" lumii americane în mansarda sa –cumpărătorii americani- şi prietenia cu Neo zeelandeza -Poarta Sărutului-), Maestrul a realizat şi un stâlp de cer. Dacă americanii nu îi cumpărau lucrările (şi replicile), Maestrul nu ar fi avut din ce trăi. Iar dacă primele "Coloane ale infinitului"nu se vindeau, nu am fi avut o serie.

Până la urmă şi dragonul ar fi şi un model daco-sarmato-românesc (stindardul draco), dar nu atât de amplu ca cel de festival asiatic, dar poate ceva mai zgomotos (mai şuierător).

Motivul la domnul Noguchi este o suprapunere de cuburi ("Helix of the Endless", 1985, granit, în 13 blocuri. Înălţime 500 cm, bază turnată: lucrare în aer liber şi "Spirit of the Flight", 1969, <green and pink serpentine and Cararra marble 238,8*14,6*14,6, baza pare din granit> sau o structură curbilinie din care motivele suprapuse ar decurge din una în alta (ca şi cum ar fi fost topite şi solidificate succesiv, deşi e posibil să fi fost turnate separat în "Endless Coopling", 1957, metal, 3 elemente, 55,9*33*24,8 fiecare element. În "Endless Coopling" există simetrie în dimensiuni, dar nu în formele individuale ale elementelor ale căror semnificaţii nu le intuim perfect: o coadă de delfin superioară, un tors de femeie cu baza în sâni contorsionaţi mediană, adică un tors răsturnat, o formă conică care debordează în partea inferioară. Baza pare a fi de granit ori poate lemn, pe înălţătoare cilindrice în colţuri).

Intuim din textul doamnei Chave şi din fotografiile alb-negru că sunt suprapuneri de cuburi perfect tăiate de nuanţe şi texturi diferite în S.U.A. la domnul Noguchi, iar acest lucru (văzut pe viu), pare a fi destul de impresionant (mai ales că sunt alternate culori zen: roz şi verde pal/vernil, adică materiale –marmură, serpentinit ori granit- extrem de scumpe şi bine selectate şi în unele situaţii şi orientarea cuburilor suprapuse diferă).

Ne interesează altă chestiune: cum a suprapus dl. Noguchi cuburile astfel încât structura să rămână stabilă ? Aceasta deoarece într-o variantă a lucrării, cuburile sunt contorsionate (adică imperfect suprapuse). Posibil pe suprafeţele de suprapunere să fi executat perforări, montând dibluri de îmbinare, iar acolo unde unghiurile de orientare sunt diferite, perforări suplimentare cu montări de dibluri la distanţe prestabilite spre colţuri (pentru obţinerea armoniei şi senzaţiei de unitate în perspectivă geometrică). Deşi pare extrem de simplu, în realitate nu este chiar astfel (necesitând calcule, viziune şi evident proiect).

Aceasta este o posibilitate gândită de noi, dar bine chibzuită de Maestrul Noguchi.

Scris întâi noiembrie 2021, trimis sighet-online.ro, toujours pro-bono.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet