<Ce înseamnă asta ? O altă ironie de-a ta ?... "Cuţit bleu" în Valogne, Normandia ? Nu-ţi dai seama de ridicol ?> chestionează Doamna, tocmai aşezându-şi servieta grea după revenirea de la muncă.             <Bun. Dar celălalt râu, cel mare se numeşte Merderet, adică "Murdărel"> se justifică co-autorul. <Poate că sem,nifică altceva !>. <Dar literele ş şi ţ sunt specifica limbii române şi se regăsesc în oiconimul Cherbourg şi "Écoute-s'il pleut"> se justifică iar autorul. <Literele ă şi â de ce le ascund ?> se interesă Autoarea. <Poate că nu există în norma limbii franceze transliterarea acestor semne>. <Dar ş la ei e normal ca ch>. <Da. E normal, admise> autorul.

                <Cum se pronunţă fonetic ?>. <É-kouts'ilpleu>. <Deci nu e "cuţit", e "cuţi">. <E-adevărat !>. Şi e pleu, nu bleu !>. <Da, adevărat !> Admise Co-autorul. <Deci de la ce ar veni ?>. <De la o zeitate sau un antroponim trac sau dac gen Cotys>. <Şi pe ce filieră ? Veleti din estul Germaniei ?>. <Mai degrabă alani din Spania împinşi de musulmani şi colonizaţi de regii Franţei>.

                <Deci nu e "cuţit bleu". Fii serios ! Apoi, antroponimele le-ai selectat după apropierea de antroponime româneşti>. <Da> admise Co-autorul.

                <Fii mai serios altădată ! O să-ţi dimnuez porţia cu douăzeci de boabe de orez !>. <Sărut mâna>, răspunse autorul. <Asta răspunzi tu ?>. <Păi eu nu am ieşit încă din matriarhat !>.

                Scris pro-bono astăzi douăzecişişase septembrie douămiidouăzeci şi unu, tpujours pro-bono bono şi trimis la sighet-online.

     Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet