Cu Domnul Nicolae Mavrocordat încep practic domniile greceşti, zise fanariote. Nicolae Iorga scrie că el era fiul unei românce de origine domnească (N. Iorga- Istoria românilor, vol. VII. Reformatorii, Buc., 1938, pag. 9). Sursele internet indică pe Doamna Sultana Hrisoscoleu, nepoata lui Alexandru Iliaş drept mamă a Domnului N. Mavrocordat.

Că era un erudit, ne este clar. Vorbitor curent de italiană, de franceză, de latină, de greacă (modernă şi veche), rusă, dar şi de română (probabil el cunoştea elemente de limba română de la bunica sa, despre care opineam că vorbea română, dar învaţă în timpul multiplelor sale domnii din cele două Principate).

 Domneşte şi în Moldova, dar şi în ŢR. El critică într-un memoriu redactat în italiană starea de lucruri din Imperiul Otoman (luxul, nesupunerea, ravagiile periodice ale ciumei, jaful continuu,  nedreptatea, etc . Studiase filosofia şi teologia. E posibil să fi avut şi o pregătire medicală (poate mai sumară, căci se exprimă asupra epidemiilor). Pare favorabil ţăranilor şi împarte boierimea în trei stări.

Scrie "Peri ton daskathon" şi "Dogos nikotianis", publicate, dar şi prima încercare literară greacă modernă, dar scrisă în greaca veche "Philoyheou sidelines" ("Răgazurile lui Filotheos"). Alte lucrări sunt în manuscris: "Sfaturi", "Precuvântări la sfaturile patriarhaliceşti". "Despre datorii"a fost tipărită la Londra, iar altă lucrare: "Cuvânt împotriva nicotinei"la Iaşi în 1786. Iorga aminteşte de un tratat de retorică şi de o istorie sacră.

S-a ridicat ca dragoman (traducător) al Porţii. Este considerat un exponent al Iluminismului.

Probabil conflictul său cu Mitropolitul Antim Ivireanul a fost spontan (şi determinat de cauze politice) şi face parte dintr-un plan de asanare politică în care cad şi câteva capete de boieri filo-austrieci. Posibil e atins direct de câteva aluzii moralizatoare ale Mitropolitului (dar Domnul avea pregătire teologică).

În afaceri se asociază cu Manolachi Rosetti, dar afacerile lor spre apus sunt stricate de piraţi.

Moare în 1730 la post (în domnie) de ciumă, fiind înmormântat la Măn. Văcăreşti, ctitoria sa. A avut nouă descendenţi cu ultimele două soţii. Din spiţa sa au ieşit domnitori, un preşedinte al Greciei (Al. Zaimos) şi oameni politici greci. Pare-se că se încerca întemeierea unei dinastii, plecând de la sorgintea domnească moldovenească (N. Iorga-Op. citată, pag. 12). Dotează măn. Văcăreşti cu o bibliotecă amplă, care ar fi ars la 1739 (pare-se).  Păstrează legături cu traducătorul sas Stefan Bergler al unei lucrări ale sale în latină, cu un anume Schendius Vanderbeck şi cu un medic evreu. numit Fonseca, precum şi cu Le Quien (preocupat de istoria religiilor).

Scris pro-bono astăzi, miercuri patrusprezece iulie an curgătoriu douămiidouăzecişiunu, cu pioşenie pentru sighet online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet