În Rev. Istorică, Vol. XXXI, no. 1-12, ian-dec 1945, pag. 39-69, sub titlul <Note despre Antioh Cantemir> V. Mihordea prezintă un foarte detaliat studiu despre activitatea diplomatică a tânărului Prinţ, unde arată şi aşteptările sale de a prelua domnia Moldovei sub protecţia Rusiei la 1736, dar care nu se finalizează, deoarece turcii au succese militare contra austriecilor, Suedia ameninţa Rusia şi pacea de la Belgrad va fi defavorabilă Rusiei. Prin regimentul moldovenilor ce au luptat în armata feldmareşalului Munich trebuie văzuţi pe cei care l-au urmat pe prinţul Dimitrie Cantemir în exil. Regimentul era condus de doi Cantemireşti, Constantin şi Dimitrie, fii ai lui Antioh Vodă.

Prinţul contactează în timpul misiunilor diplomatice un început de tuberculoză, combinată cu o afecţiune la ficat.

Lucrările literare (satire, fabule, epigrame, scrisori) ale Prinţului Antion Cantemir sunt considerate primele de valoare ale literaturii ruseşti. Era vorbitor de rusă, moldovenească, latină, italiană, franceză, greacă modernă, greaca veche, slavonă, spaniolă, engleză cf. abatelui Guasco.

Despre satirele Prinţului a scris biograful său probabil francez, abatele Guasco: <Satyres de Monsieur le Prince Cantemir avec l' histoire de sa vie>, Londra 1749, pag. 52-53.

Ambasador la Londra, ia cu sine manuscrisul latinesc al tatălui său: <Istoria creşterii şi descreşterii curţii aliosmăneşti>, care cunoaşte prin traducerea engleză (1734) a dlui Tyndal la indicaţie regală (regina Carolina a Marii Britanii) o notorietate mondială. Într-un cerc de italieni, devine vorbitor curent al limbii italiene. O încercare de traducere în rusă a Istoriei Otomane exista încă din timpul vieţii lui Dimitrie Cantemir de către Dimitrie Grozin la 1721 (traducător al şcolii matematice de marină), supravegheată chiar de Petru cel Mare, care ar fi avut în mâinile sale traducear.

Apoi e ambasador în Franţa. Din prietenie pentru Montesquieu încearcă traducerea în limba rusă a <Lettres persanes/Scrisori persane>. Cu Voltaire poartă o corespondenţă şi prin studiul algebrei, pregăteşte un tratat în limba rusă.

Din prieteniile sale sunt menţionate: afecţiunea pe care i-o purta prinţesei  Varvara Cerkaski, la Londra cu Signorina Bertoldi (profesoara sa personală de italiană), la Paris cu tânăra Anglebert, cu care ar fi avut  avut doi copii, care însă au murit puţin după tatăl lor (la cca. un an, în 1745).

Cea care s-a îngrijit cel mai mult de toţi membrii familiei a fost admirabila Principesă Maria Cantemir, doamnă de onoare la curtea Ţarinei. De citit !

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet