O cu totul altă ipoteză asupra revoltelor localizate din Imperiul Otoman (Aydin, Manisa) pare a fi legată de susţinerea pe care Musa Çelebi o mai avea în unele oraşe.

Că dintre revoltaţi, în special din cei din Manisa e posibil să fi trecut apoi în Rumelia şi ulterior în Ţara Românească e o ipoteză pe care nu o putem exclude. De asemenea, unele "coincidenţe" cu zona kurdă ar putea proveni tot pe această filieră, precum şi localităţile denumite Cilibia (dar incert; ar putea proveni şi dintr-un subdialect turcic local, cuman sau peceneg).

Nu i se poate atribui Şeicului atribute moscovito-leningrădene de sec. XX (un curent sociologic pseudo-marxizant din Turcia îi atribuie tendinţe sociale), căci el era exclusiv un mistic (posibil vizionar, dar incert).

Dar că se încerca o împăcare între  populaţia pre-existentă şi cuceritorii tribali turci care aveau o structură organizaţională tradiţională, precum şi cu unii feudali ai războiului din Rumelia nu este exclus. Greu de explicat Manasia şi Smirna Ialomiţa, precum şi alte toponime ca Valea Argovei Călăraşi... Par a fi relocaţi din Asia Minor, dar cine poate fi sigur sută la sută ?

Să fi fost intervenţii ale lui Vodă Micea cel Bătrân în asociere cu unii emiri anatolieni în evenimente (par a fi cei din Sinop implicaţi) ? Greu de spus.

Analizând lucrarea sa Waridat  ar fi fost unele motive de a îl acuza de apostazie. Născut din mamă grecoaică convertită cu numele de Melek, era fiul unui războinic (gazi) din luptele din Rumelia. Revenise în Rumelia dintr-o poziţie anterioară de învăţător şi tutore între anii 1383 la 1386 al fiului Faradj al sultanului mameluc din Cairo. După victoria lui Mehmet Çelebi asupra fratelui său, Musa, este pus sub observaţie la Iznik -însoţit de familie-, cu obligaţia de a preda (irshad) şi cu un salariu de 1000 de akçe lunar.

După revoltele din 1420 este spânzurat în Macedonia, la Seres, spune-se după o iluminare, adică fatwa. Dus la Sultan, e chestionat: <De ce nu te supui conducătorului ?>, Şeicul ar fi răspuns: <De ce conducătorul nu se supune lui Allah/ Domnului Dumnezeu ?>, ceea ce era o sfidare desigur, iar strănepotul său, scriitorul Halil presupune că condamnarea sa era motivată politic (urfi). Alt istoric (Hoca Sadettin efendi dec. 1599) credea că Şeicul a fost o victimă a rebeliunii discipolului său, Börklüja Mustapha în Aydin. Acestea sunt preluate dintr-un articol al dr. Recep Çiğdem şi par a fi fără de tăgadă, fiind destul de documentate, deşi intens disputate.

Cert este că luptele succesorale din Imperiul Otoman de atunci ne arată oarecari similitudini cu Principatele, provenind poate dintr-un fond turcic comun (în Principate, cumano-peceneg), iar Şeicul ar fi un exponent al latifundiarilor din Rumelia, cu sprijin în ŢR. Căci după Musa, un alt pretendent, Mustafa, pare a urma a fi susţinut (aşa-zisul fals Mustafa).

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet