Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 6.3.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 6.3: <Du jeune Isadas. ISADAS (14), s'ayant pas encore atteint l'âge où la loi appelait les citoyens à l'armée, s'échappa du gymnase, et combattit avec la plus grande valeur. Les Lacédémoniens lui décernèrent une couronne; mais en même temps ils le condamnèrent à une amende, pour avoir marché à l'ennemi avant l'âge prescrit, et sans être armé à la manière de son pays (15).> (preluat din traducerea franceză din limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română Ist. Div. 6.3.: <Despre tânărul Isadas. Isadas (14), neatingând încă vârsta la care areu chemaţi cetăţenii sub arme, s-a eschivat urmând gimnaziul şi s-a confruntat cu cea mai mare valoare. Lacedemonienii îi decernară o coroană; dar în acelaşi timp l-au condamnat la o amendă, pentru a fi mers contra inamicului înainte de vârsta prescrisă şi fără să fie sub arme în modul ţării sale [nepurtând uniformă] (15)>.

Comentarii adiacente din notele franceze: 

(14)  L'action qu'Élien raconte se passa lorsque les Thébains, sous la conduite d'Épaminondas, vinrent pour surprendre Sparte.  

(15) Isadas était nu, le corps oint avec de l'huile, tenant d'une main une pique, de l'autre une épée nue (Plutarque, Vie d'Agés.). L'histoire romaine nous offre un pareil exemple de la sévérité des lois militaires. Le jeune Manlius, provoqué au combat d'homme à homme par le chef des Tusculans, accepta le défi, et tua son ennemi. Le consul, son père, qui avait défendu que l'on combattît hors de son rang, et avant que la bataille fût engagée, le condamna à la mort, pour avoir désobéi à l'ordre. De cet acte de sévérité, qui mériterait bien d'être autrement qualifié, est née l'expression proverbiale, Manliana imperia, pour désigner les arrêts où les droits de la nature sont sacrifiés à la rigueur des lois. Adages d'Érasme.

C omentarii adiacente daco-române:

(14) Acţiunea pe care Elien o povesteşte se petrecea atunvi vând Thebanii, sub conducerea lui Epaminondas, veneau spre a surprinde Sparta.

(15) Isadas era gol, corpul uns cu ulei, ţinând ăn mână o suliţă, în cealaltă o spadă goală (Plutarque, Viaţa din Vechime). Istoria romană ne oferă un asemenea exemplu de severitate a legilor militare. Tânărul Manlius, provocat la luptă din om în om de liderul Tusculanilor, a acceptat provocarea şi şi-a ucis adversarul. Consulul, tatăl său, care a apărat cauza că nu ne putem lupta dincolo de rangul nostrum înainte ca bătălia să fie dusă, îl condamnp la moarte, pentru nerespectarea ordinului. Din acest act de severitate, care ar merita bine de a fi altfel calificat, s-a născut expresia proverbială, Manliana imperia, pentru a desemna stopările drepturilor natural care sunt sacrificate datorită rigorilor legii. Adagiu a lui Erasme.  

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet