Despre iesuitul Possevino, misionar în Ardeal, apoi în Moscovia, aflăm că –recunoscând cuvinte italiene în limba română- exprima opinia despre originea românilor: <Antiquum Romanorum genus, qui et sese Romannos adhuc vocitant >, dar credea că noi descindem mai degrabă din plebea ce trudea la minele din aceste părţi supuse Cezarilor. Deci nu numai lotrii şi fugari olimpici, ci şi ortaci truditori din greu, mai pentru nimic !

După tulburările pricinuite de căderea lui Mihai-Vodă la Câmpia Turzii şi instaurarea princepelui Moise Székely, un grup de iezuiţi trec în Moldova şi ajung la Cetatea Neamţului (din cauza unei reacţiuni maghiaro-calvine spune-se).

Fiul pârcălabului Cetăţii Neamţului, vorbitor al limbii italiene, care îl cunoscuse pe Possevino. Pârcălabul Hrisoverghi înţelegea italiană, fără a o putea vorbi.

Despre un episcop, Arsengo aflăm că trăia cu o femeie originară din ţara lui, ambii aflaţi pe tărâm moldovenesc.

 Toate acestea în RI, Anul al VII-lea, no. 10-12, oct-dec 1921.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet