Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Secundus, 2.14: <Chamaeleon animal non uno atque eodem colore proprio spectari aut cognosci solet; sed furtim se subducit, eludens simul et praestringens intuentium oculos. Si enim nigro colore eum offendas, ille in viridem se convertit, tanquam vestem mutans; deinde alius apparet, album colorem induens, veluti histrio aliam personam vel vestem. Quae cum ita sint, dixerit aliquis, naturam, etsi neminem recoquit, neque veneficiis instar Medeae cujusdam vel Circes immutat, etiam veneficam esse>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 2.14: <The Chameleon is not disposed to remain of one and the same colour for men to see and recognise, but it conceals itself by misleading and deceiving the eye of the beholder. Thus, if you come across one that appears black, it changes its semblance to green, as though it had changed its clothes; then again it assumes a bluish-grey tint and appears different, like an actor who puts on another mask or another garment. This being so, one might say that even Nature, though she does not boil anyone down nor apply drugs, like a Medea or a Circe, is also a sorceress.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 2.14: <Cameleonul nu rabdă să rămână la una şi acceaşi culoare pentru oameni ca să îl zărească şi să îl recunoască, ci se ascunde însuşi prin înşelarea şi dezamăgirea ochiului urmăritor. Astfel, dacă te intersectezi cu unul care apare întunecat [negru], îşi va schimba apariţie în verde, ca şi cum şi-ar fi schimbat hainele; apoi, dinnou preia o tentă gri-albăstruie şi va apărea diferit, precum un actor care îşi schimbă o altă mască sau alte veşminte ori accesorii. Fiind astfel, unii ar putea spune că însăşi Natura, chiar dacă nu găteşte ceva şi nici nu induce halucinaţii, precum Medea ori Circe, este asemenea înzestrată cu daruri magice [textual: este şi o vrăjitoare]>.

Notă: traducerea e aproximativă, şi urmează textul englez...

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet