Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Primus, 1.20: < Caeterae aves cantatrices os expressum habent, ac ore valent ad cantum, moreque hominum lingua loquuntur. Cicadae non ita, sed membranulae verberatione circa cinctum loquuntur; rore vescuntur. A prima luce, donec impleantur hominum conventu fora, silent; vigore solis progrediente, cantare aggrediuntur; et tanquam laboriosi cantores supra caput messorum stantes, aures ipsorum, et pastorum, viatorumque demulcere student. Hoc autem cantandi studium, solis maribus a natura tributum est. Cicada femina muta est, ac more sponsae verecundae silentium sibi convenire existimat>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 1.20: <All other songsters sing sweetly and use their tongue to utter, as men do, but cicadas produce their incessant chatter from their loins. They feed upon dew, and from dawn until about midday remain silent. But when the sun enters upon his hottest period, they emit their characteristic clamour - industrious members of a chorus, you might call them  -  and from above the heads of shepherds and wayfarers and reapers their song descends. This love of singing Nature has bestowed upon the males, whereas the female cicada is mute and appears as silent as some shy maiden.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 1.20: <Toţi ceilalalţi cu aptitudini de a cânta cântă dulce [încet/plăcut], folosind organele vocale, aşa după cum şi oamenii procedează, dar insectele din grupa cicadelor produc reverberaţia lor neîncetată din membre [aripi ?]. Se hrănesc în răsărit, dar apoi până spre miezul zilei rămân tăcuţi. Dar când soarele intră după perioada sa de ardere intensă, ei emit sunetele caracteristice, - membrii întreprizători ai unor coruri, i-aţi putea numi- şi de la înălţimea tuturor păstorilor, călătorilor şi secerătorilor cântecul lor coboară. Această aptitudine de a cânta Natura a fost dăruită masculilor, în timp ce cicada femelă este necântătoare şi ne apare la fel de tăcută precum o fecioară timidă>.

Notă: traducerea e aproximativă, şi urmează textul englez... În grupa cicadelor sunt insectele de copaci. Cam astfel suntem şi noi (mult zgomot pentru nimic)... Doamnele sunt discrete !

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet