Din RI An III, no. 1, ian 1917, pag. 1-15, sunt redate însemnări despre începuturi. După descălecarea lui Negru-Vodă din ţinutul Făgăraşului, unui reprezentant român i se atribuie fondarea cetăţii Făgăraş de către cronicarul Gh. Brancovici la 1302, anume lui Ştefan Măelat (probabil duce de Făgăraş din partea domnilor români). Antroponimul nu e neobişnuit, căci ulterior familia a dat voievozi ai Transilvaniei: Ştefan Majlat 1534-1539; 1539-1540 (cu Emmeric Balassa).

Cronicarul numit Gh. Brancovici indică bătălia de la Velbujd pentru anul 1328, iar descălecarea maramureşenilor în Moldova pentru 1342 (probabil a lui Dragoş). La 1371 are loc un atac al tătarilor în Sebia, urmat de o cumplită foamete şi de atacuri ale lupilor înfometaţi noaptea. La 1377, un călugăr (anume Sibarie) a aflat secretul confecţionării prafului de puşcă. Şi aflăm că prin căsătoria cu o fată a cneazului Serbiei, probabil Radu I (numit de Brancovici Neagoe, evident confuzie sau dublu nume) devine cumnat cu Şişman şi cu familia despoţilor de Zeta, Balş. Cronicarul indică anul 1395 pentru lupta de la Rovine (presupus în ţara Loviştei), în care ar fi pierit Marco Cralevici, Costandin şi Drăgaş. De fapt a fost  fixată de către istorici la anul 1394 şi au pierit Marko Kraljević şi Constantin Dragaşević (ca aliaţi ai turcilor).

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet