Din RI An XIX, no. 7-9, iul-sept 1933, pag. 231-232 (Gh. Potra) redăm cuvântul părintelui Efrosin monahul, la adormirea dumnealui Biv Vel Ban Costandin Bălăceanul cu leat 1831:

< …Acest bărbat, întâmplându-se să aibă un haraclir lucrătoriu, straşnic şi cinstit, din floarea tinereţii sale au fost pus în slujbele ţării… aşadar şi slujbele ţării cu credinţă le-au împlinit şi casa sa înţelepţeşte a iconomisit şi pre fii săi întru credinţa lui Dumnezeu şi bunele învăţături au crescut. Dar cine nu ştie câtă râvnă şi osârdie au arătat în faptă D-lui şi spre a se introduce ştiinţele şi filosofia în limba ţării noastre ?... Aşasar, D-lui n-au murit, ci s-a odihnit în Domnul; numele D-lui nu va pieri>.

Icoana vieţii noastre rodeşte cu ajutorul Domnului Dumnezeu Geneza 4:1, iar soţul are menirea să îngrijească rodul dragostei şi să îl cultive, <ca să fie lauda şi fala ţării noastre>.

Aceasta ne e menirea. Şi să adormim întru Domnul, vegheaţi de iubirea Icoanei vieţii noastre. Căci omul fără de inima sa (Icoana vieţii sale) ce este ?

Năşteţi-vă oameni, rămâneţi oameni până la sfârşitul zilelor D-stră, căci şi Icoana vieţii D-stre doar cu iubirea D-stră poate veghea.

E textul din RI, doar retransliterat. Înţelegeţi doar ceea ce trebuie înţeles !

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet