În ţările jurămintelor răsturnate, mulţi naivi şi idealişti au revenit la vatră, încercând stabilitatea mării împungând-o cu degetul. Unul dintre ei e văzut ca mauro-vlah (continental istrian sau dalmatin, ori insular dalmatin, vorbitor al unei limbi de tranziţie între română şi limba dalmată, ultima limbă dispărută). Nu este exclus ca unii din aceştia să fie vagi resturi got-alane din Balcani, uitate la plecarea "autocarelor medievale" gotice în drumul lor spre occidentul mai îndepărtat. Numele său era Graţiani. Nimic neobişnuit. Pare din Scythia Minor (conform Gratiana, atestată, neidentificată) sau conform numelui imperial Gratianus/Graṭian, Împărat între 367-383... Prenumele Gaşpar pare să indice că el provine indirect, adică el ar proveni fie din Ardeal sau din Ungaria de Nord, unde este posibil să fi fost incerte colonizări cu morlaci (argument: sat Morlaca din Cluj), dar putea să fie şi din amestec valon sau francon (argument: oiconim vechi Gratianopolis prius Caluro –Grenoble)- sau poate pe filieră  ucraineană (la contactul între ucrainieni şi maghiari); incert ?

În faţa necunoscutei, redactorii-editori ai "Istoriei României în date", Ed. Enciclopedică Română, 1971, pag. 134 (respectiv 133) tranşează astfel chestiunea: <Gaşpar Graţiani, morlac (mauro-vlah) din Dalmaţia, numit domn al Moldovei, ca recompensă pentru serviciile aduse Porţii, se răscoală împotriva dominaţiei otomane; ceauşul venit să îl mazilească şi negustorii turci din Iaşi sunt ucişi. Gaşpar Graţiani se aliază cu Polonia, a cărui oaste, condusă de hatmanul Zólkiewski, intră în Moldova... Gaşpar Graţiani este ucis apoi de hatmanul Şeptilici şi de postelnicul Goia", pe care Iorga îi vede ca auxiliari ai aventurierului... O altă remarcă la pagina anterioară: <1616-1620. Răscoala ţărănimii şi a micii boierimi din ţinutul Orheiului provocată de apăsarea fiscală. Răsculaţii ridică "domnişori" -1617, 1619- [adică pretendenţi], dar sunt în cele din urmă înfrânţi de Gaşpar Graţiani>…. Nu este exclus ca miliţia lui Graţiani să fi colectat taxe pentru propria ei întreţinere, nefiind vorba de taxe fiscale, ci de contribuţii impuse armat. Sau de taxe pentru plata haraciului de către Domnul Radu Mihnea. Pare-se că este o perioadă intermediară în care pretendenţi din Muntenia sunt confirmaţi de Poartă în Moldova. Deci, aventurierul profită de această conjunctură.

Perioada de domnie a numitului Gaşpar Graţiani este indicată de aceeaşi sursă între Radu Mihnea şi Alexandru Iliaş (09 sau 14.02.1619- 10 sau 29.09.1620)…

El era un diplomat şi poliglot (translator) al Porţii (dragoman), recompensat cu titlul de duce de Naxos/Nexos şi Paros (insule) de către Republica Veneţiană (dogele Veneţiei 1616), pentru eliberarea captivilor de pe navele arestate şi din incursiuni militare ale turcilor. El a avut se pare o armata personală de cca. 500 de oameni cu care a acţionat în Moldova, deci a luat miliţiile creştine în serios.

De unde proveneau aceşti oameni ? Tocmai din aceşti captivi, pe care probabil îi selectează personal. Ce origine ar fi avut ei ? Probabil un amestec incredibil, dar nu este exclus să fi fost italieni, spanioli, portughezi. Posibil că în general dintre navigatori căzuţi robi în lupte navale. După înfrângerea de la Ţuţora, opinăm că majoritatea oamenilor săi cad în captivitatea tătărească.

Chestiunea nu pare a fi lămurită deloc cu acestă domnie şi iată de ce: a. nu eram în perioada fanariotă, ci a domniilor pământeni (Imperiul Otoman confirma domnii aleşi de Sfatul Domnesc, iar confirmarea se acorda în urma angajamentului de plată a haraciului, conform înţelegerii: la timp şi în tranşa stabilită).

Uciderea negustorilor turci aflaţi în Iaşi ar fi lipsită de sens anume, decât în contrapartidă pentru fapte asemănătoare petrecute în Imperiul Otoman (ceea ce în Revista Istorică, Vol. XXXI, no. 1-12, ianuar-decembre 1945, dl. A. Cazacu în <Patronatul şi domnia> numeşte  <obligaţii de apărare şi pază, adică de protecţie> faţă de proprii cetăţeni, chiar dacă ei se aflau la negoţ în străinătate. Apoi negustorii turci erau doar supuşi turci, ei putând avea chiar origini diferite (de regulă greci sau evrei RI, SN TXVII, 2006, no.5-6, s-d, pag.6). Uciderea lor pentru colectarea sumelor necesare haraciului nu ar fi fost o justificare (acţiunea fiind de tip represiv, dar iraţional oricum: nu plăteşti haraciul cu averea mobilă a supuşilor turci). Scrie: < repezindu-se în Iaşi şi a turbat târgul contra Turcilor şi, unde pe care i-a apucat vremea, acolo i-a omorât. Mulţi dintre Turcii cu arme se închideau în pivniţi de se apărau > (RI, XXXi, 1-12, i-d, 1945, pag. 226). Mai semnalăm că oricum, taxa ad valorem plătită în Iaşi era de 4,16-7,2 %, faţă de Lvov, unde era de 2,6%...5% (Revista  Istorică, Serie Nouă, Tomul XVII, 2006, no.5-6, sept-dec, pag. 5).

În baza unei analize distincte, dar parţiale (cum ar spune Foustel de Coulange, pentru o zi de sinteză trebuiesc ani de analiză, Op. citată, pag. 220), considerăm următoarele:

-          Originea lui Gaşpar Graţiani nu ne este suficient de clară, dar ne pare clar că el era un poliglot (poate cunoscător parţial al limbii române în cazul în care vorbea dialecte italiane, deşi N. Iorga menţionează că el nu vorbea română NI-HRRO -Histoire des Roumains et de la Romanité Orientale-, Buc, 1940,. Pag. 313 şi vorbitor de sârbo-croată, engleză, germană, turcă; interpret pentru diplomaţi englezi în misiunea acestora din Imperiul Otoman şi reprezentant al Toscanei şi vice-regatului de Napoli pe lângă Poartă); Gaşpar Graţiani este indicat drept dalmat (din Milostić, Bosnia, pe vremea aceea probabil o palmă de pământ ce aparţinea de Republica Veneţiană ? Incert.) şi catolic (s-ar fi convertit la ortodoxie, dar cum, în ce mod ? Pentru domnie sau prin căsătorie ?), dar pare-se că servea şi interesele austriece, vorbind de asemenea germana (dar şi croata): în 1615 e trimis în solie la împăratul Mathias de Habsburg. Nu ar fi singurul caz: unele documente amintesc pe un Mihoci de la Dubrovnik (după Tocilescu, preluat de A. Cazacu în <Patronatul și Domnia> (RI, Vo. XXXI; No. 1-12, i-d 1945, pag. 109).

-          El nu putea accede la domnie fără asentimentul Sfatului Domnesc, doar numit de Poartă (Poarta făcea pe atunci de principiu o confirmare, nefiind interesată decât de plata haraciului şi de aplicarea politicii otomane), ci trebuia ales (desemnat) de Sfatul Domnesc (pe baza originii: os domnesc, deci descendenţă domnească şi asentimentul marilor boieri)... Altminteri, domnia sa nu ar fi consemnată de istorie;

-          O primă ipoteză ar fi ca Gaşpar Graţiani să fi contractat o căsătorie cu o domniţă moldoveană, fiind deci văzut ca tutore al descendenţilor săi de către Staful Domnesc (aceasta ar explica confirmarea de către Sfatul Domnesc), fiind eventual (poate), un diplomat şi sfetnic finanţist trimis de Poartă să rezolve chestiunea haraciului ca ajutor dat lui Radu Mihnea (aceasta ar explica autoritatea sa în acţiunea represivă contra orheenilor, al având eventual autoritatea de a impune nivelul de apăsare al fiscalităţii); înlăturarea "domnişorilor"ridicaţi o face în folosul lui Vodă Radu Mihnea: La renunţarea lui Radu Mihnea la domnie, el pare a fi susţinut poate de fostul domn;

-          Constatăm că în condiţiile intervenţionismului polon în Ţările Române, unul dintre Movileşti ajunge domn al Ţării Româneşti, apoi ramura sa îndreptându-se spre Ucraina şi poate actuala Belarusie... Gaşpar Graţiani ar fi purtat o corespondenţă polonă cu Sigismund al III-lea (dar discutabil, deşi se poate cerceta în arhivele polone)... Dar turcii conduşi de Skender-Paşa (cu forţe tătare, maghiare şi caucaziene, poate cca. 160.000 de oameni) înving forţele polono-moldovene în bătălia de la Ţuţora (polono-moldovenii erau în cetate, dar apăraţi de cetate ar fi ripostat la atacurile cavalerilor tătari, ceea ce ar fi dus la pierderea parţială şi la panică în cavaleria grea polonă). Hatmanul şi-ar fi pierdut viaţa, iar adjunctul său (Koniecpolski) capturat. Graţiani fuge însoţit, dar însoţitorii săi decid să îl ucidă: <Pe drum, el este ucis de ai săi> RI XXIX, no. 7-12, iul-dec 1943, pag. 227 (Iorga menţionează pe Dimitrie Goia). Mai apoi, ucigaşii săi sunt executaţi la ordinul lui Alexandru Iliaş (conchidem că turcii regretau pierderea diplomatului şi poliglotului, dorindu-l în viaţă... totuşi, hatmanul şi postelnicul nu erau dregători neimportanţi), domnul ce îi sucecede morlacului.

-          O a doua ipoteză sau o altă posibilitate, ca în situaţia de inter-regnum, Gaşpar Graţiani să fi acţionat ca un paravan pentru fostul domn, în slujba căruia se pusese el cu mercenarii săi, deşi nu se poate afirma că Graţiani era lipsit de personalitate (Gaşpar Graţiani fiind un compromis convenabil într-o situaţie delicată a relaţiilor internaţionale. Se pare că el nu poate asigura plata haraciului, deşi afirmaţia e incertă. Astfel spus, oamenii ce se ocupau cu fiscalitatea nu îi acordau sprijin şi nici marea boierime; dar el pare a se baza pe miliţia sa personală de cca 500 de oameni pentru a colecta cu forţa impozitele). Nu este exclus ca având firman de la Poartă (prin relaţiile pe care le avea cu demnitarii de acolo), să se fi impus singur cu mica sa armată de mercenari. Totuşi, el era deja în Moldova în slujba fostului domn, care pare de ascendenţă munteană. Deci a rezolvat chestiunea numirii de către Poartă prin corespondenţă. În această situaţie, moldovenii nu i-au dat concursul pentru plata haraciului. Altfel spus, dragoste cu sila nu se poate face…

Toate acestea sunt chestiuni cu adevărat învăluite în necunoscut… Probabil că Gaşpar Graţiani a fost un om de compromis şi pentru Sfatul Domnesc (care îşi pierde din influenţă, căci Marii Boieri protestează inutil la numirile Porţii, deplasându-se la Constantinopol, iar unul -vornicul Lupu- din os domnesc este ars cu fierul roşu pe piept la ordinul lui Graţiani NI-HRRO, pag. 44), dar şi pentru Poartă (nominalul suveran al tuturor Ţărilor Române). Abil negociator, a căutat ajutor polon… dar Poarta totuşi l-a apreciat şi unii par a fi regretat moartea sa… Cât despre originea lui exactă (unii îl consideră Italian), vom mai căuta pe internet, dar pare a fi Mauro-vlah…. Iar despre căsătoriile contractate, nu ştim chiar nimic (să nu fi fost vorba despre o domniţă moldavă, ci una moldo-polono-ucraineană ?)… S-au s-a impus cu firman (atribuit prin corespondenţă) şi prin forţa miliţiei sale ?

Sunt chestiuni neclare, dar fiind vorba despre un aventurier cu charismă, poliglot, abil negociator şi mare scriitor de corespondenţă, el a lăsat pare-se urme în arhivele din zona italică şi otomană şi nu numai. În Franţa există documente privind participarea la înfiinţarea Miliţiei Creştine (el scrie două pagini asupra subiectului), destinat luptelor antiotomane. În Germania e o broşură a lui Giovanni-Batista Malbi relatând evenimente din Moldova în timpul domniei lui Gaşpar Graţiani (VC-MRPH 2, pag. 241/item 295). În Polonia există documente despre lupta de la Ţuţora din 1620, de asemenea scrisori de la Sigismund III Vasa către domnul Graţiani, o scrisoare a lui Gavril Movilă din Ţara Românească către Graţiani privind angajarea de mercenari, o lucrare a lui Ioannes Jancovitius- <Narattio de Gaspar Gratiani, Moldaviae Principe 1655 > (Archivum Radziwilow Miscelanea), scrisori în latină şi italiană din 16; 28.10.1619; în Rusia, cărţi domneşti de întăritură pentru persoane fizice şi pentru Mănăstirea Sinai de sate dăruite (Procialnici, Ciurliţ, Bălteni, Verdişani) de către fostul mare vornic Nestor Ureche şi Borceşti-Soroca (semnate, emise de Graţiani); în Israel, un Hrisov emis de Graţiani privind închinarea unei moşii Mănăstirii Sfântu Sava, un raport Italian din Viena referitor la ambasada lui Graţiani, alături de Paşa de Buda la Viena; Nuovo Tratado de Turquia; Constantinopol, 1616 (VC-DRPH V3, pag. 98/item 323); în Croaţia, există o scrisoare trimisă din Provadia, trimisă de Gratiani către guvernatorul Ragusei, privind eliberarea unor sclavi turci în anul 1619.

Opinăm că Giovanni-Batista Malbi provine dintre mercenarii săi. Interesant că numele Malbi rezonează cu provincia Dacia Malvensis (fiind probabil vorba de un daco-roman la origine), dar de extracţie italică... Iar Jancovitius poate proveni din trupele polone, ori tot din oamenii lui Graţiani !?

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet