Încercarea de a demonstra daco-romanismul sefarzilor (în special al celor thessaloniceni) necesită o abordare distinctă, particularizată şi ne conduce de fapt la concluzia că ei sunt de extracṭie got-alană (elementele de sorginte daco-romană fiind marginale mai degrabă). Ne lipsesc oiconime distincte (ei erau originari dintr-un singur oraş din Grecia), iar pe cele originare din Spania nu le cunoaştem (ne despart sute de ani de la expulzare).

Prin cercetări internet ne-a parvenit o listă incompletă de cca. 13.000 de nume ale victimelor Holocaustului, originari din Thessalonik (lista, intitulată thessaloniki-names.pdf a fost compilată de către domnul Sam Abastadol; transliterarea antroponimelor în caractere latine era în curs). Nu mai ştim modul cum am intrat în posesia listei (din ce link). Numele par a fi transliterate iniţial cu caractere greceşti, apoi unele redate şi cu caractere latine. În unele cazuri e vorba de familii întregi care au dispărut în timpul Holocaustului.

Nu ştim dacă comparaţia unor antroponime ar fi relevantă, dar mergem pe această direcţie în absenţa altor indicii.

Reţinem dintre antroponimele din listă:  Avraam (cu prenume gen: Avraam, Jacob, Isak, Josef, Klara, Mair, Marcos, Benvenida, Mois, Perla, Samouel, Sabetai, Hanna); Aelion (Avraam, Alegra, Vital, Gracia, Ester, Jacob, Isaak, Josef, Klara, Mary, Matilde, Sabetai, Sara, Sol, Tamar, Flora, Haim); Akiva (Avraam, Gracia, Benzamin, Ovadia, Samuel, Simon,...); Halevy (Jacob, Perla, Sara), Alkalay (Jacob, Isaak, Benzamin, Solomon); Almosnino (Allegre, Alberta,Anna, Gabriel, Daniel, Leon, Barzilai,...); Amar (Avraam, Allegra, Bella,. Miriam, Mois, Nissim,...); Amarilio (Aron, Vital, Isaak,..., Jodef, Bella, Bienvenida, Mois,...); Amario, Amiel, Amir, Ammir, Aboab, Abravala, Abravanel, Arditti (Avraam, Allegra, Gracia, Elias, Jacob, Isaak, Klara...); Aron; Assael; Asseo (Avraam, Aron,...); Attas; Attias; Athias,; Varon; Vital; Daniel (Leon, Marcos...); Ezratti; Eliakeim; Eliezer; Errera; Eskanazi; Jacob; Isaak; Israel; Sarfati; Sasson; Sevi; Sion; Solomon; Tarfon; Tiano; Toledo; Torres; Franco; Hazan; Haim; Hassid; Hasson; Hatem. E posibil ca unele antroponime să fie imperfect transliterate…

Sasson trebuie să fi fost un antroponim extras din numele zeităţii Hercules Saxanus (divinitatea protectoare a pietrarilor cf. D, etc- IR I, pag. 501 şi 551), doar că în ebraică ṡaṡôn ar putea semnifica "bucurie, jubilare", iar şasas- "a jefui, a prăda; a fi jefuit, a fi prădat". Reţinem dintr-un articol al dlui Ion Soare-"Toponimie şi istorie în judeţul Vâlcea" oiconimul Suşani-Sârbi Vâlcea, actualmente regăsite distinct ca Suseni şi Sârbi din Vâlcea (dar incert); Aelian putea fi extras dintr-un gentilic gen Aelii (frecvent şi în Dacia; D, etc- IR I, pag. 394); Torres din  sărbătoarea legată de cultul lui Poseidon Heliconios, Taurii, poate celebrată în Sythia Minor la Histria (D; etc.- "IR I", pag. 551) ?; pentru Tiano ar exista un corespondent relativ în oiconimul Tinosu pe Prahova, dar poate proveni şi de la zeiţa vânătorii Diana cu un D înmuiat spre T; pentru Toledo, afară de oiconimul Turda nu presupunem nimic, căci antroponimul corespunde perfect localităţii spaniole omonime, iar în ebraică tôlédôth ar semnifica "generaţii"; Alkalay ar avea un correspondent incert în numele proprietarului maghiar din sat/comuna Botiz: Kallay Antal, Arditti nu poate deriva din maghiarul Erdely, ci poate din tribul iliric al aridailor, aflat între dardani şi dasareţi; Halevy poate din subtstantivul comun colibă, transliterat altfel, există şi un oiconim Alava în raion  Ştefan Vodă din Rp. Md. care ne determină să credem că este de influenţă scito-sarmatică; dar nu numai, ci şi <posibil> din biblicul Levy; Attas, Attias, Athias din etnonimul dacic ori atic ?, retransliterat (incert); Ezratti pare a proveni din ebraicul ' ezᵊrah- "băştinaş, localnic"; Eskanazi poate dintr-un nume tribal scito-sarmatic, însă Eskenazi calchiat după, dar extras in oiconimul antic Œscus ?; Asseo aduce cu Euxinos (închis) sau iranicul achşaēna, adică "negru" D, etc.-IR I, Ed. Acad, 1960, pag. 165, conform numelui dinastic bulgar Assan; Hazan are corespondente în oiconime gen Căzăneşti, Ialomiţa ?, dar e şi o funcţie în cultul liturgic; iar pentru celelalte ne abţinem complet...

Comparând numele doamnei Matilde Koen-Sarano, îl putem pune în conexiune cu Mons Serrorum (dar incert), în ebraică seren- "oişte, osie; tiran, stăpân"; iar antroponimul omului de afaceri thessalonkan Allatini ar putea proveni de la oiconimul antic Pons Alutus (dar desigur incert, ori de la etnonimul latin -adică din Latium sau dintr-o localitate gen Latina din Moesia Superior sau toponimul Cetatea Latinilor Mehedinţi- ?). Alte nume: Florentin, Modisno, Nahmias, Salem, Carasso, Ventura (antroponim purtat şi de un rabin al cultului sefard din România)... Să încercăm unele comparaţii relative:  Florentin în Timocul bulgăresc,…,…,…., Caraş, Vântur. Altele indică originea din Spania: Navarro, Saragussi... În numele talmudistului sefard Joseph Taitazak intuim un posibil etnonim, dar sub o formă neobişnuită (Tai derivat din Daia + Tazak derivat dintr-un deformat "dacic" ? Desigur incert, căci poate fi derivat dintr-un nume oriental; Tazak ne sună a Tadjik). Cuvintele ebraice au fost preluate după Lect. Univ. Laurenţiu Ionescu- "Dicţionarul studentului ebraic-român", Societatea Biblică Interconfesională din România, 2006 (colaborare între Universidad Advenitista del Plata, Argentina şi Institutul Teologic Adventist; doar că unele semne le-am adaptat poate imperfect; în maniera de citire a vocalelor, lectorul universitar a adoptat tradiţia sefardită şi cea folosită în gramatica lui Gesenius)…

O altă metodă adoptată este de a verifica prenumele frecvente atribuite în Dacia care se regăsesc eventual şi la sefarzi. Aceste nume de sorginte latină sunt menţionate: Felix, Fortunatus, Bellinus, Securus, Vitalis, Rufinus, Tenax, Carus, Bona, Candida, ori de factură grecească: Callistos, Eutyches, Protas, Diogenes, Hermias, Onesimus, Myro, Isidora, Passia. Traco-dacice: Butes, Dades; de altă origine: Syrillo, Synda (D, etc.- IR I, pag. 418) sau gentilicele de Ulpius, Aelius, Aurelius (D, etc.-IR I, pag. 446). La sefarzi regăsim prenume precum: Vital şi Vida; Bella; ...; Mair poate din Myro ?; Isidor/Izidor şi Dora; Leon, Lea şi Leonora (ar putea fi puse în legătură cu simbolul leu al unei legiuni romane); Sol (din Sol Invictus ca nume feminin, din Solomon ca nume masculin); Flor(a); Mosson/Moshon/Mois (moesian sau din Moise ?); Aron; Haskia; Salvator; Boilissa ?; Blanka; Gracia; Perla; Matilde; Roza; Reina; Margarita; Lora; mai neobişnuite: Bohor şi Behora ( din ebraicul "binecuvântare" ?); Nissim; Menora; Bienvenida; Barzilai, Allegre/Allegra.... Dintre gentilice, doar Aelion şi Aron poate... (primul, latin de sorginte, era frecvent şi în Dacia, al doilea se regăseşte şi la români).

Par a proveni mai mult pe filieră got-alană şi mai puṭin pe filiera legionarilor romani. Şi pentru că experimentatul general Q. Marcius Turbo, demnitar cu rang equestru din timpul împăratului Hadrian a fost implicat şi în reprimarea insurecţiilor din Iudeea, Egipt, Cirenaica, Mauretania şi în final Dacia (D, etc.-IR I, pag. 430), este posibil să fi existat o abducţie de populaţie din ţinuturile biblice, posibil nu tare semnificativă, dar purtătoare a culturii religioase, grefată ulterior peste zamolxianism ? (dar incert; nedocumentată).

Alte argumente suplimentare în acest moment chiar nu avem ! Totuşi sunt prenume probabil de la contactul cu o populaţie aromână sau chiar daco-română, gen Dorin sau un incert Dorian... Pot proveni şi din grecul doric  (Heracles era strămoşul mitic al dorienilor, întemeietorii Callatis-ului Op. cit. Pag. 551), dar şi din oiconimul Doriones din Moesia ? Mai mult, constatăm în arborele genealogic al Palaiologilor, un Dorinos II Palaiologos Gattilusio, arhonte de Lesbos, căsătorit cu Orieta Doria în 1442. Kounio-Amarilio scrie: <One thought torture me: Why did I survive and not May, Dorin, Rita ?... we were saved by a chaine of accidents> ( Lewkowicz- "The Jewish Community OF Thessaloniki. An Exploration of Memory and Identity in a Mediteranean City", pag. 209). Toate acestea sunt incerte, totuşi.

Să reluăm antroponimele: antroponimele din listă:  Avraam; Aelion (Cn. Papirius Aelianus 132-135); Akiva; Halevy; Alkalay; Almosnino; Amar; Amarilio; Amario, Amiel, Amir, Ammir, Aboab (Q. Baebius Macer 111-115), Abravala, Abravanel, Arditti; Aron; Assael; Asseo; Attas; Attias; Athias (Atheas- sarmatic sau geto-scit); Varon (M. Veracilius Verus ?); Vital (C. Avidius/Avidio Nigrinus 115-117 sau Vittelius- guvernatorul Germaniei Superior în anul 69 al celor patru Împăraţi); Daniel; Ezratti; Eliakeim; Eliezer; Errera; Eskanazi; Jacob; Isaak; Israel; Sarfati; Sasson; Sevi; Sion; Solomon; Tarfon; Tiano; Toledo; Torres; Franco; Hazan; Haim; Hassid; Hasson; Hatem.

Emil Petrovici afirmă: <De obicei s-a exagerat valoarea toponimelor… ca documente istorice", aceasta după ce a scris "Istoria poporului român oglindită în toponimie", Bucureşti, 1970, neputând explica astfel sâmburii toponimici în contextul multiplelor şi neobişnuitelor stratificări.

Este ciudat deasemenea, că un istoric maghiar (Martyn Rady în "Nobility, Land and Serice in Medieval Hungary", Palgrave Mac Millan, 2000) numeşte apărătorii unor fortificaţii (ei chiar locuiau în acestea) cu termenul ewrii, ὅrök !? (Poate auxiliari din triburi kabare ?).

Să fi plecat cei trecuţi la religia mozaică din Dacia/Goţia karaiţi şi să fi îmbrăţişat în peninsula hispanică cultul main-stream mosaic ? Cine să poată răspundă la o asemenea chestiune dificilă !? Şi poate nu chiar toţi sunt daco-romani la origine, pot avea şi alte influenţe… Greu de răspuns.

Totuşi, reanalizând totalitatea datelor disponibile (limitate totuşi), concluzionăm că populaṭia sefardă thessalonikană prezintă elemente predominante scito-sarmatice de tip got-alanic (altfel spus, ei se formează în peninsula Crimeea –şi ca identitate religioasă-, staṭionând în Dacia/Goṭia în secolele III-IV, de unde trec în Moesia şi Tracia, migrând apoi spre vest. De peste tot preiau elemente marginale care ne conturează per ansamblu convingerea că există puncte comune cu populaṭia sefardă, dar nu neapărat identitate perfectă). Altfel spus, la noi puteau exista observanṭi înclinaṭi spre ritul karait, dar nu în asemenea măsură încât să adopte cultul mozaic (forma -ritul- arian<ă> al credinṭei creştine fiind suficient şi satisfăcător grefat pe convingerile ancestrale). Altfel spus, gepizii nu staṭionează în aceeaşi măsură ca şi goṭii în Crimeea, pentru a prelua elementele scito-sarmatice şi a-şi asuma mai mult decât ritul karait, rerafinat în credinṭa creştină de rit arian.

Spus clar: observanṭi nu înseamnă de rit mozaic. Resturi got-alanice, mixate cu autohtoni persistă în aşezarea medievală de la Bratei, dar e discutabil unde s-au relocat cu timpul şi mai ales cum s-au reamestecat şi cu cine.

Copncluzia ar fi că elementele daco-romane ar fi oarecum marginale acolo unde e posibil să existe (Avital pare extras din Vitalis/Vitalianus, iar Ezratti ar semnifica în ebraică băştinaş, dar de unde anume ?). Este posibil însă ca în spaṭiul de sub influenṭa Poloniei, un număr mai mare de descendenṭi daco-romani ori got-alani să fi acceptat cultul mozaic (ca respingere a cultului romano-catolic, care avea particula romano- în titulatură. E exclusiv o opinie).

O altă posibilitate este ca soldaţii Legio X Fretensis (având campul la sfârşitul Aelia Capitolina, în Iudeea), apoi la Aila (numele roman şi arab pentru Aqaba) în Iordania, staţionaţi mult timp în Iudeea, Siria, Ierusalim şi Aila (Iordania), să fi fost mutată pentru luptele contra goţilor la Dunăre, ajungând în final în Spania (ca auxiliari ai uneia dintre populaţiile germanice care au stăpânit Spania: goţi, suebi, vandali/alani)...

Avem însă că convingerea că aceasta nu schimbă cu nimic apropierea dintre noi şi sefarzi (punctele comune indiferent pe ce filieră acestea ar proveni).

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet