Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra provindenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în română.

Text franceză: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 1.31.: <Loi qui oblige les Perses à porter des présents au roi. C'EST une loi chez les Perses, et de toutes les lois celle qu'on observe le plus exactement, que les habitants des lieux où le roi passe dans ses voyages, lui offrent des présents, chacun selon ses facultés (68). Les laboureurs, tous ceux généralement qui travaillent à cultiver la terre, les artisans, ne lui offrent rien de superbe, rien de précieux : ceux-ci donnent un bœuf, ceux-là une brebis, les uns du blé, les autres du vin. Lorsque le roi passe, chacun expose sur sa route ce qu'il a eu soin d'apporter. Tout cela est appelé du nom de présent, et reçu du roi sous ce nom (69). Les plus pauvres présentent du lait, du fromage, des dattes, des fruits de la saison, et les prémices des autres productions de leur contrée. (preluat din traducerea franceză după limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text greacă: < Περσικὸς νόμος, περὶ τοῦ δῶρου προσφέρειν τῷ βασιλεῖ. Νόμος οὗτος Περσικὸς ἐν τοῖς μάλιστα ὑπ᾿ αὐτῶν φυλαττόμενος· ὅταν εἰς Πέρσας ἐλαύνῃ βασιλεύς, πάντες αὐτῷ Πέρσαι κατὰ τὴν ἑαυτοῦ δύναμιν ἕκαστός προσκομίζει. Ἅτε δὲ ὄντες ἐν γεωργίᾳ, καὶ περὶ γῆν πονούμενοι, καὶ αὐτουργοὶ πεφυκότες, οὐδὲν τῶν ὑβρισμένων, οὐδὲ τῶν ἄγαν πολυτελῶν, προσφέρουσιν, ἀλλ᾿ ἢ βοῦς, ἢ ὄις, οἱ δὲ σῖτον, καὶ οἶνον ἄλλοι. Παρεξιόντι δ᾿ αὐτῷ, καὶ παρελαύνοντι, ταῦτα ὑπὸ ἑκάστου πρόκειται, καὶ ὀνομάζεται δῶρα, καὶ δοκεῖ τούτῳ. Οἱ δὲ ἔτι τούτων ἐνδεέστεροι τὸν βίον, καὶ γάλα, καὶ φοίνικας αὐτῷ, καὶ τυρὸν προσφέρουσι, καὶ τρωκτὰ ὡραῖα, καὶ τὰς ἄλλας ἀπαρχὰς τῶν ἐπιχωρίων.> (de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română: <Lege care îi obligă pe persani să aducă cadouri regelui. Există o lege la persani şi dintre toate legile cea care este observată [urmată] strict, ca locuitorii ţinuturilor pe unde regele trece în călătoriile sale să îi ofere cadouri, fiecare după posibilităţile sal. Agricultorii, toţi cei ce în mod obişnuit cultivă solul, artizanii, nu îi vor oferi nimic nici superb, nici tare preţios: acesta va dărui un bou, acela o oaie, unii grâu, alţii vin. Toate acestea sunt denumite cadouri şi primite de către rege în numele său. Cei mai săraci vor înfăţişa lapte, brânză, curmale, fructe de sezon şi primele roade ale producţiilor ţinutului lor>.

Comentarii adiacente din notele franceze:  (68) Regii Persiei rezidau de obicei în Media sau în Assiria, atât cât şi la Sousa sau Ecbatana, atât cât şi în Babilon şi rar la Persépolis; câte unii chiar nu meregeau niciodată în Persia [propriu-zisă]. De-aici, fără îndoială, faptul că s-a încetăţenit printre locuitori obişnuinţa de a face cadouri regilor lor, când soseau din Persia, pentru a mărturisi plăcerea de a-i fi văzut.

(69) În nume propriu îndepărtează ideea de impozit: un dar gratuit nu exhivalează cu un tribut.

Comentarii adicente daco-române: Practic, nu avem.

 Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet