Autorul clasic creştin, profesor de limba latină care a trăit în timpul lui Domiţian, născut în Africa, Lactantius scrie în <Despre felul în care au murit prigonitorii>, prin prigonitori înţelegând împăraţii din perioada 251-314, de la Decius la Maximinus Daia: <Căci, plecând [Decius] împotriva carpilor, care ocupaseră atunci Dacia şi Moesia, a fost îndată înconjurat de barbari şi nimicit, împreună cu mare parte a armatei sale....> (FHDr II, pag. 5, II. Lactantius, IV, 3).

Mai departe scrie: <Celălalt Maximianus [Galerius], pe care Diocleţian şi-l alesese ca ginere…;…mama sa, originară din regiunile de dincolo de Dunăre, cu prilejul invaziei carpilor a trecut fluvial şi s-a refugiat în noua Dacie [Dacia cisdanubiană]… El a îndrăznit să procedeze cu romanii şi cu supuşii lor, la fel cum au procedat strămoşii noştri cu cei învinşi, conform legilor războiului, pe care Traian, după ce i-a învins pe dacii care reluaseră luptele cu încăpăţânare, l-a introdus drept pedeapsă… Odinioară, când primise titlul de împărat, el a declarant că este duşmanul numelui de roman şi că vrea să schimbe titulatura imperiului roman cu aceea de imperiu dacic> (FHDr II, pag. 5, II. Lactantius, XXIII, 5; XXVII, 9).

Doar să câştigăm la Sapporo şi vom restaura definitiv imperialismul dacic (daco-roman) la fotbal ! E atât de simplu !

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet