Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra provindenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în română.

Text franceză: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 1.14.: < Du cygne.  ARISTOTE dit que les cygnes sont très féconds et que leur famille est aussi belle que nombreuse, mais qu'ils sont naturellement colères, et que souvent dans un accès de fureur, ils se battent entre eux jusqu'à se tuer les uns les autres. Aristote ajoute que les cygnes sont en guerre avec les aigles, guerre défensive de la part des cygnes,  car jamais ils ne sont les agresseurs. Que n'a-t-on pas dit de la voix et du chant des cygnes (16) ? Pour moi, je n'ai jamais entendu de cygnes chanter, et personne peut-être n'a eu cette bonne fortune. Cependant, on croit qu'ils chantent; on prétend même que leur voix n'est jamais plus agréable et plus harmonieuse que quand ils approchent du terme de leur vie. Les cygnes traversent les mers en volant, sans se fatiguer.> (preluat din traducerea franceză după limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/historiens/elien…).

Text greacă: < Περὶ κύκνου. Λέγει Ἀριστοτέλης τὸν κύκνον καλλίπαιδα εἶναι, καὶ πολύπαιδα· ἔχειν γε μὴν καὶ θυμόν. Πολλάκις γοῦν εἰς ὀργὴν καὶ μάχην προελθόντες, καὶ ἀλλήλους ἀπέκτειναν οἱ κύκνοι. Λέγει δὲ ὁ αὐτὸς, καὶ μάχεσθαι τοὺς κύκνους τοῖς ἀετοῖς· ἀμύνεσθαί γε μὴν αὐτούς, ἀλλ᾿ οὐκ ἄρχειν ἀδίκων. Ὅτι δέ εἰσι φιλῳδοί, τοῦτο μὲν ἤδη καὶ τεθρύληται. Ἐγὼ δὲ ᾄδοντος κύκνου οὐκ ἤκουσα, ἴσως δὲ οὐδὲ ἄλλος· πεπίστευται δ᾿ οὖν, ὅτι ᾄδει. Καὶ λέγουσί γε αὐτὸν μάλιστα ἐκεῖνον εἶναι τὸν χρόνον εὐφωνότατόν τε, καὶ ᾠδικώτατον, ὅταν ᾖ περὶ τὴν καταστροφὴν τοῦ βίου. Διαβαίνουσι δὲ καὶ πέλαγος, καὶ πέτονται καὶ κατὰ θαλάσσης, καὶ αὐτοῖς οὐ κάμνει τὸ πτερόν.> (de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/historiens/elien…).

Text română: <Despre barză. Aristotel spune că berzele sunt tare fecunde şi că familia lor este pe cât de frumoasă, pe-atât de numeroasă, dar că sunt în mod natural agitate şi că adesea într-un acces de furie, se pot bate între ele [desigur, din familii diferite] până se ucid unele pe altele. Aristotel adaugă că berzele sunt în război cu ulii [vulturi], război defensiv din partea berzelor, căci niciodată nu sunt agresoare. Ce n-am putea spune despre vocea şi cântecul berzelor ? Cât despre mine, niciodată nu am auzit berze cântând şi nimeni poate nu a avut această şansă. Totuşi, credem că ele cântă; pretindem chiar  că vocea nu le este nici atât de agreabilă şi nici de armonioasă ca atunci când se apropie de sfârşitul vieţii lor. Berzele traversează mările în zbor, fără să ostenească.>.

Comentarii adiacente din notele franceze:  A se vedea în acest sens un memoriu al dlui M. Morin, în Culegerea Academiei de Arte Frumoase, tom 5, pag. 207, din Memorii.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet