Scrie Claudius Aelianus: <Tracii ştiu din indicaţiile acestui animal când pot fi trecute fără primejdie fluviile îngheţate. Dacă [vulpea] trece gheaţa care rezistă şi nu cedează sub paşii săi, oamenii   au curaj şi o urmează. Vulpea încearcă siguranţa fluviului în acest chip: apleacă urechea spre gheaţă şi când simte că dedesubt curentul nu face zgomot şi nu există nicio agitaţie la fund, se încrede în trăinicia gheţii şi trece fără şovăire. Iar dacă nu, nu face niciun pas>. (FHDr I, pag. 645, CVIII, Despre animale, VI, 24).

Deci urmând o vulpe care traversează un fluviu sau un râu lat, nu ar exista niciun risc ca gheaţa să nu reziste. Transdanubieni treceau adesea fluviul îngheţat pentru a prăda Moesia sau Scythia Minor.

Observaţiile lui Claudiu Aelianus indică reflexivitatea deosebită a vulpii, care îi conferă siguranţă şi o face să acţioneze eficient în diverse situaţii limită. Observarea acestui animal reflexiv şi inteligent demonstrează că vulpile folosesc comportamente de învăţare, folosindu-şi total simţurile (auditiv: sesizarea vibraţiilor şi a tensiunii din pelicula de gheaţă), apoi aplicând eficient lecţiile învăţate. Din rândurile lui Claudiu Aelianus desprindem următoarea concluzie: presiunea exercitată de vulpe asupra gheţii ar fi comparabilă cu presiunea exercitată de un cal cu călăreţ asupra aceleiaşi grosimi de gheaţă, ceea ce ar permite unor trupe trecerea unei apei curgătoare îngheţate în perioada favorabilă a iernii. 

Desigur, tracii cunoşteau probabil perioadele când trecerea era fără risc pe baza observaţiilor precedente. Totuşi, observarea comportamentului unui animal inteligent precum vulpea conferă şi oamenilor încredere de sine. Şi observaţiile precedente şi folosirea simţurilor proprii ar fi utile oamenilor, dar nu în aceeaşi măsură precum vulpilor (care sunt înzestrate nu numai cu simţuri ascuţite, ci şi cu o "raţionalitate" de tip anticipativ). 

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet