|
Istoria căilor ferate maramureşene începe odată cu primul tren, ce a ajuns la Sighet pe data de 19 noiembrie 1872.
Lucrările la linia MÉKV de pe ruta Debrecen-Valea lui Mihai-Satu Mare-Halmeu-Craia-Sighet, lungă de 220 km, au început în 1868, ultimul tronson fiind terminat pe 19 noiembrie 1872 (când un tren de probă a parcurs întreaga distanţă) şi inaugurat oficial la data de 4 decembrie 1872.
În acest fel Maramureşul a părăsit evul mediu, intrând în era industrială şi a devenit conectat rapid (în 1906 acceleratul Sighet-Budapesta făcea 12 ore) cu restul imperiului, vechile şi lentele poştalioane devenind istorie.
Tot odată, aceastã cale feratã servea la transportarea spre inima imperiului a sării şi lemnului, care anterior erau cărate în condiţii periculoase cu plutele şi navele mici pe Tisa.
De acum portul de la Cămara-Sighet a început să fie abandonat, a fost deschisă o nouă moară de sare şi mai multe fabrici de cherestea şi mobilă, Maramureşul începând să se dezvolte accelerat.
În imagine, locomotiva marca StEG purtând numele oraşului Sighet (M-Sziget), care, alături de locomotivele Máramaros, Tisza şi altele, a circulat pe liniile ferate maghiare în anii 1860-1870.
AUTOR: TEOFIL IVANCIUC
|
