Mai rar o asemenea dependenţă de oraşul vecin cum are Culoarul Tisei de Sighetu Marmaţiei. Comunele Sarasău, Câmpulung la Tisa şi chiar cele mai îndepărtate, Săpânţa şi Remeţi, depind economic de platformele de prelucrarea lemnului din Sighet.

Câmpulung la Tisa

La Câmpulung la Tisa a fost fabrică de prelucrare a lemnului. Nu mai e, dar oamenii sunt specializaţi.

„Prin tradiţie, oamenii de aici se pricep, afirmă viceprimarul Rudolf Lemak. Avem meseriaşi buni, au lucrat la fabrica de cherestea, pe lângă agricultură. Sunt 3-400 de oameni de aici care lucrează la Sighet, la firmele de gen. Sincer, încercăm să-i atragem să se extindă încoace, să revitalizeze făbricuţa noastră de la Câmpulung la Tisa. Să fie de lucru, dar aici”.

Săpânţa

La Săpânţa, e ceva mai rău. Comunitatea era odinioară închisă, nu se permiteau, în istoria satului, căsătoriile cu vecinii maghiari sau ucraineni... „De lucru nu este aici, nici pădure nu prea mai e”, spune secretarul primăriei, Robert Orzan. „Sunt duşi 30-40% din cei cu putere de muncă în Spania, Franţa, Italia. Restul fac agricultură, sunt ferme, se ocupă cu albinăritul.”

Nici turismul nu e o alternativă realistă, pentru că, în realitate, în ciuda celor 30 de pensiuni din Săpânţa, în realitate sunt rentabile doar cele din zona Cimitirului Vesel. Şi magazinele de artizanat aferente, chiar dacă multe dintre ele vând kitsch-uri făcute în serie, ce se regăsesc prin tot restul ţării. Mai mult, se încearcă în cadrul instituţiilor de învăţământ să se facă o formare profesională în prelucrarea lemnului, pentru tineri, dar şi o şcolarizare antreprenorială pentru cei care revin cu bani din Occident. Pentru că, la fel ca în comunele vecine, tinerii sunt plecaţi în masă, în Occident, la muncă, în Italia, Germania, Spania, Portugalia, Anglia.

Sursa:infomm.ro