|
Ninsorile-mi ascund aripile din gand:
Sa zbor – nu pot, mi-e grea mantaua verii,
Incerc sa ning cu trupu-mi – rand-pe-rand-,
Sa strig cocorii zarii si-a-nvierii…
Te vad sorbind tacerea alba dintre vine,
Ma scurg spre tine – sa te ating mereu-,
Portile cad si iar reapar – printre suspine,
Iar eu tot strig:iubeste-ma mereu!...
Si am sa vin sa dau omatul vamii,
Caii prealbi sari-mi vor din privire,
Muntii de dor se vor schimba in sanii,
Caci tu ramai mireasa mea si mire…
Trenuri-suiori vuiesc in gari de printe stele,
Ma-naripez:te stiu comoara mea din mine,
Spre ziua ta-ti aduc convoiul cu lalele,
Sa preaslavim si neaua ce-o sa vina!...
AUTOR: Pablo Romaniuc
|
