CINEMA: The Imitation Game. Jocul codurilor (2014)
847 Afişări
Sâmbătă, 21 Martie 2015 16:33
„Câteodată, lucrurile inimaginabile sunt realizate de oamenii la care nu ne gândim că le-ar putea realiza.“ – Acesta este mesajul principal al filmului „The Imitation Game“, fiind rostit de trei personaje diferite pe parcursul peliculei.
În regia lui Morten Tyldum, cu un scenariu adaptat după romanul biografic „Alan Turing: Enigma“ de Andrew Hodges, filmul relatează viața matematicianului și criptografului englez Alan Turing. Acesta este cunoscut în istorie pentru invenția sa incredibilă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care a dus la decriptarea codului emis de mașinăria germanilor, cunoscută sub numele de „Enigma“ și, tot odată, a pus bazele primului computer. Din nefericire, contribuția sa uriașă a fost trecută cu vederea și în 1951 a fost condamnat la terapie chimică din cauza orientării sale sexuale.
În anul 1951, profesorul universitar Alan Turing, interpretat de Benedict Cumberbatch, este investigat de poliție în urma unei misterioase intrări prin efracție în casa lui. Fiind interogat de Nock, detectivul responsabil de anchetă, matematicianul relatează perioada în care a lucrat la Bletchely Park în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Odată ce Germania declară război Marii Britanii în 1939, Turing se alătură unei echipe de minți luminate ale vremii pentru a descifra codurile emise de mașinăria germană Enigma. Puțin sociabil, dar înzestrat cu o inteligență sclipitoare, matematicianul reușește să preia conducerea echipei și o recrutează pe Joan Clarke (Keira Knightley) pentru a-l ajuta să-și îndeplinească viziunea. Aceasta îi va fi o bună prietenă până la sfârșitul vieții.
Acțiunea filmului prezintă în mare trei povești: Războiul Mondial din punctul de vedere al lui Turing și al echipei sale, prietenia înduioșătoare din copilăria sa ce i-a influențat restul vieții și ultimele zile ale acestuia de la arestul său din 1951 până la o întâlnire finală cu Joan. Scenariul lui Graham Moore alternează coerent cele trei planuri, combinând cu succes drama și acțiunea. Personal, m-am simțit surprinzător de implicată în poveste din punct de vedere emoțional și pot spune că acest lucru s-a datorat atât dialogului dintre personaje, care a conținut o mulțime de fraze memorabile, dar și al unor scene care probabil pot frânge inima și celui mai dur spectator.
