logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


„MARMAŢIA 2008”- Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă, 4 decenii după PDF Imprimare Email 6016 Afişări
Scris de Florentin Nasui   
Luni, 29 Decembrie 2008 16:38

Foto: Florentin NasuiTrei luni de zile s-au pregătit gazdele să organizeze  mai de Doamne Ajută  a 40-a ediţie (după unii) a Festivalului Datinilor de Iarnă de la Sighetu Marmaţiei, gazdele fiind Primăria şi Consiliul Local. Dacă ne-am obişnuit ca o sărbătoare să ţină 3 zile şi 3 nopţi, atunci de ce acest festival să nu ţină  de 3 ori mai mult! Şi aşa a fost, că el a început pe 19 decembrie şi s-a gătat ieri, pe 28.

Din păcate, cele două manifestări de început, care s-ar fi dorit de amploare nu au avut spectatori, deşi  la reuşitul  concurs interşcolar  au participat vreo 20 de grupuri  ce au prezentat diverse obiceiuri de iarnă, iar la concertul de colinde  au venit numeroase coruri bisericeşti şi ţărăneşti de marcă, inclusiv din dreapta Tisei.

Dar, oricît ar vrea organizatorii să fie altfel, atracţia acestui festival a fost şi rămîne alaiul  şi parada măştilor, cînd Sighetul  adună laolaltă  draci, jizi şi irozi, capre şi urşi, viflaimuri şi colindători, ceteraşi, dobaşi şi zonguraşi , adică peste o mie de protagonişti de dincolo şi dincoace de Deal, dar şi din alte judeţe ale ţării.  Protagonişti pe care vin să-i vadă nu numai sighetenii cu miile dar şi mii de  maramureşeni de pe toate văile  Depresiunii, care, pînă acum 20-30 de ani veneau la oraş îmbrăcaţi în portul popular tradiţional. Acum tînăra generaţie crescută în mediul rural –urban vine la Sighet  în ţinuta „culturii” Coca-Cola, nici măcar ca părinţii lor, care asortau la blugi lecricul. Şi ţi se face piele de găină cînd vezi cocoanele cu mijlocul dezvelit şi  coconii cu gatile de oraş căzute în vine. Şi dacă părinţii lor, cînd erau tineri, îşi etalau ceasul şi radioul portabil, acum pruncii şi cocoanele au drot în nas , mobile şi MP3-uri şi duhan. Noroc că anul acesta n-au fost petarde. A fost în schimb ceva şi mai cumplit:frig fără urmă de nea.

Chiar dacă n-au fost minus 28 de grade ca acum 10 ani, minus 10 tot au fost.

Şi s-a pornit lumea să prindă alaiul de 12 fix şi s-a îngrămădit cuminte  pe trotuarele din centrul vechi, dincolo de gardul mobil instalat de autorităţi. Şi-au stat oamenii tropotind şi frecîndu-se-n pălmi, privind lung spre şoseaua de pe care 30 de minute n-a venit nimeni.

La Primărie, activitatea a început la ora 10 cu vernisarea expoziţiei de sculptură a artistului local Ioan Bledea. Apoi,  gazdele s-au întîlnit cu specialiştii invitaţi din ţară şi de peste hotare, unde primarul Eugenia Godja i-a avut alături pe directorul  Ştefan Mariş de la Centrul Creaţiei (CJCVTCP) Maramureş, organizatorul alaiului, care, prin Consiliul Judeţean  a alocat un miliard de lei vechi  pentru aducerea celor aproape 50  de grupuri din Maramureş,Argeş, Bihor, Bistriţa-Năsăud,Botoşani, Ialomiţa, Neamţ, Sibiu  şi Satu Mare, pe ceilalţi organizatori dar şi pe proaspeţii parlamentari de Maramureş, senatorul Gheorghe Mihai Bârlea şi deputaţii Ştefan Bereş şi Vasile Berci, consilieri judeţeni şi locali.

Toţi au fost apoi colindaţi şi sorcoviţi de Pluguşorul şi colindătorii din Vadu Izei şi Valea Stejarului, coconi frumoşi veniţi cu 5 ştrafuri trasee de cai dar şi cu 7 călăreţi  care au deschis cu întîrziere  alaiul mult aşteptat, întrucît oficialităţile  s-au abătut oleacă  din drumul lor spre tribună pentru a vizita Tîrgul  meşterilor populari amplasat în parcul central, cu produse de artizanat  (lemn, lînă)  şi măşti.

Gongul de început nu l-au dat vestiţii trîmbitaşi din Strîmtura ci primarul municipiului , care ,de la microfonul din tribună a transmis urările de An Nou miilor de spectatori  adunaţi ca la urs, de Casa Mihalyi de Apşa pînă  la cinematograf. Prezentarea alaiului a fost făcută preţ de două ore de directorul Festivalului, drd. Ioan Dorel Todea şi directorul ştiinţific Dr. Mihai Dăncuş.

Două ore de stat în frig nu-i de colea. Atît spectatori din tribună, cît şi de pe stradă s-au retras după o oră în căutare de căldurică, mai cu seamă  că mulţi dintre ei erau copii sub 5 ani.

Nici celor din coada alaiului nu le-a fost uşor. Deşi li s-a spus să îşi prezinte programul pe tot parcursul traseului, majoritatea grupurilor au dormit în papuci pînă au ajuns în faţa tribunei. Adică să mergi ca după mort două ore pentru două minute de bîţîială în faţa tribunei mi se pare absurd. Pe deasupra, era şi ger, iar mişcarea era chiar indicată. Din păcate au stat pe loc zgribuliţi şi băieţii şi fetele din Botoşani, căiuţi şi capre, care au încheiat alaiul. Cel mai spectaculos moment  a fost lăsat la coadă, bucovinenii străbătînd într-o oră 500 de metri fără viaţă, deşi spectatorii erau buluc pe ei, cum de altfel au fost  şi pe mascaţi, în zona în care gardurile erau lipsă.

Este absurd să străbaţi în tăcere  un kilometru de la Palatul Cultural  prin faţa  a mii de spectatori pentru a te „produce” cîteva minute în faţa tribunei  unde cîmp vizual au cel mult 200 de persoane!Organizatorii n-ar trebui să şadă în tribună ci să fie pe stradă să vadă ce se întîmplă acolo, iar la ediţiile următoare să nu mai invite grupuri care să lungească inutil cortegiul funerar!

Dintre cele 33 de formaţii din judeţul nostru, 20 au fost din  Maramureşul istoric. (Aici am inclus şi grupul de fete din Apşa de Jos-Ucraina condus de prof. Ileana Botoş).Au participat şi 3 vihlaimuri şi cete de colindători din 3 localităţi maramureşene cu populaţie preponderent ucraineană , de rit vechi,  care se află încă în Postul Crăciunului.

După masa de prînz servită la Curtea Veche, pe scena sălii „Viorel Costin „ a urmat spectacolul de gală cu selecţiuni din programul prezentat de participanţii la alai.

 De la ora 16 pînă la ora 20.30, pe scena în aer liber de la Dallas a urmat un program artistic susţinut de Florentina şi Petre Giurgi, Cornelia şi Lupu Rednic , Dennisa  Godja din Austria   şi Ansamblul Transilvania din Baia Mare. Programul s-a încheiat cu un mini-recital  susţinut de inegalabilul Ştefan Hruşcă  în faţa unei  mii de spectatori, cel puţin,  care mai apoi au admirat superbul foc de artificii. Focul de artificii  nu este o tradiţie a satului, dar trebuie să-l acceptăm gîndindu-ne  la strămoşii de acum cîteva mii de ani, care în perioada solstiţiului de iarnă, în preajma celei mai scurte zile a anului,  aprindeau focuri pentru ca Soarele să nu se stingă. 

Ieri dimineaţă, în ultima zi a Festivalului, în organizarea Muzeului Maramureşului s-a desfăşurat  o nouă ediţie a Sesiunii de comunicări pe teme  de etnografie şi folclor ,unde s-au înscris 60 de titluri de lucrări semnate de 65 de autori  . Sesiunea deschisă de directorul dr.  Mihai Dăncuş  i-a avut ca moderatori pe dr. Ioan Opriş, dr. Ilie Moise, dr. Liviu Sofonea şi dr. Teodor Ardelean. Au participat cercetători  şi directori de muzee din Bucureşti, Baia Mare, Satu Mare, Sighet, Braşov, Oradea, Făgăraş, Goleşti, Zalău, dar şi din Republica Moldova,  Norvegia şi Belgia. La pauză, toţi cei prezenţi au primit colindul grupului „Vişeul” din Vişeu de Sus condus de înv. Ioan Bledea.

Directorul  Muzeului Maramureşului din Sighet, dr. Mihai Dăncuş, ne-a spus aseară următoarele: „În 1970 s-a desfăşurat prima sesiune legată direct, de eveniment, ca o  componentă ştiinţifică a Festivalului , care a rezistat, iată, 4 decenii. Festivalul  şi  Sesiunea -inedite  modalităţi de propagare a valorilor Maramureşului în ţară şi în străinătate - s-au impus pe plan naţional şi internaţional prin  participări ale unor personalităţi  de mare prestigiu din România, dar şi din  America, Japonia  şi Europa.   Sesiunea a avut ca axă principală tratarea obiceiurilor la care specialiştii   au abordat tematica aceasta extrem de importantă  a obiceiurilor de peste an,  dar şi  cele din ciclul familiei. Componente ale unor străvechi mituri, rituri , ceremonii care vin de  foarte de departe, cu mult înainte de apariţia creştinismului şi care s-au păstrat pînă în zilele noastre. Abordarea   cercetătorilor a fost din această perspectivă: felul cum au reuşit să ajungă în contemporanitate riturile aceste vechi, prin ce resorturi s-au păstrat  ele în conştiinţa oamenilor.  Noi am moştenit foarte mult  din cultura antică romană, greacă  peste care s-a aşezat şi suprapus fondul  celtic.  Am moştenit foarte mult şi din sorgintea noastră traco- geto- dacică. Am reuşit să-i aducem la Sighet pe cei mai mari savanţi în domeniu din România, de la cei  afirmaţi în perioada interbelică şi după aceea, de la academicianul  Mihai Pop, care a fost  şi rămîne patronul spiritual  al Festivalului  , pînă la savanţi   formaţi la şcoala estică şi vestică   ,  pînă la generaţia mea  şi la cea a tinerilor  de azi, doctoranzi de la universităţi sau instituţii de cercetări din ţară. Remarcabil că   această „şcoală „ s-a format în jurul Muzeului etnografic al Maramureşului , care s-a dezvoltat fulminant în  această perioadă, conturîndu-se ca o instituţie de prestigiu naţional şi internaţional . Cred că Sesiunea noastră prin personalităţile din ţară şi străinătate   prezente  a avut o  contribuţie la lansarea Maramureşului pe plan mondial. Au fost aici cercetători din SUA, Franţa, Anglia,  Japonia, Belgia  care au scris cărţi despre Maramureş şi valorile tradiţionale româneşti şi Europene. Gaill Kligman,  Kosey Mya, Mynoru Nambara,  Daniele Massant,  Claude Carneaux . Sunt doar cîteva exemple. Apoi, avem Alaiul,  o scenă cu mii de oameni activi şi pasivi, ca expresie a bucuriei trecerii dintr-un an în alt an. Festivalul de la Sighet a fost preluat şi de alte oraşe, dar nu se întîmplă nicăieri ce se petrece la Sighet. Spectatorii  de pe margine se întîlnesc  la final  Se amestecă unii cu alţii. Este un spectacol de după spectacol. Azi  s-a marcat şi Un secol de la naşterea lui  Francisc Nistor, unul din  întemeietorii  Muzeului  din Sighet, un mare pasionat al fotografiei, iubitor de natură, de frumos, un om care a cunoscut foarte  bine mentalitatea ţăranului maramureşean. În viitor  Festivalul va mai cîştiga  prin înfrăţirea  cu  Carnavalul de la Binche din Belgia, unde există cea mai mare colecţie de măşti din lume. Urma să vină o delegaţie de acolo,  în vederea unei înfrăţiri între Muzeul Carnavalurilor  şi Măştilor cu Muzeul Maramureşului. Urmează şi o înfrăţire  între localităţile  Binche şi Sighetu Marmaţiei”.  

Au fost vernisate Expoziţii documentare privind istoria Festivalului, 50 de fotografii  Kosey Mya, 4 anotimpuri în Maramureş , iar  Mihai Dăncuş a lansat  albumul „Măşti şi jocuri cu măşti din Maramureş”

 

Ioan M. Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” din Transcarpatia: „Am venit cu grupul folcloric din Apşa de Jos şi am aflat că nu suntem în program. Grupul din Slatina s-a şi întors de la graniţă cînd a aflat că nici ei nu sunt invitaţi. Nu am avut nici măcar tăbliţa cu numele localităţii. Cred că Primăria Sighet aşează 10 scaune şi invită o sută de oameni să se aşeze pe ele. Sunt un pic dezamăgit şi pentru faptul că nu am văzut pe nimeni de la Consiliul Judeţean sau Prefectură. Sighetenii  nu cred  că ne-au uitat aşa repede. Alaiul a fost destul de lung. Cei care au rămas la urmă nu au fost prea mulţumiţi. Vreau să ne invitaţi şi pe noi, pe românii din afara graniţelor la acest festival”.

Elvira Chilar, redactor  şef TV Radio  Ujgorod: „Ediţia  a 40-a  mi-a plăcut.  Au fost reprezentate toate zonele, dar cel mai mult mi-au plăcut copiii din Botoşani . Mă bucur că în România se menţin Casele de cultură. Credeam că folclorul moare odată cu generaţia mea, dar văd că nu e adevărat. Am fost la multe ediţii, inclusiv cînd afară erau minus 28 de grade. Mi-drag acest festival. Am fost  şi la cele ale ucrainenilor,  din ianuarie. Sighetul a fost şi este capitala spirituală a românilor din Transcarpatia  dar şi a maramureşenilor din stînga Tisei . Românii pe care îi reprezint au nevoie de această flacără spirituală a Sighetului .Deci: nu ne uitaţi”!

Ioan Marchiş, directorul  Direcţiei pentru Cultură Maramureş: „Pentru acest festival  Sighetul putea obţine fonduri de la Ministerul Culturii dar a venit prea tîrziu cu solicitarea care trebuia acoperită cu un proiect fezabil . Din păcate, la Sighet e o lipsă acută de ştiutori care să construiască proiecte. Sighetul , Primăria, Casa de Cultură, trebuie să angajeze oameni capabili de a accesa fondurile necesare unor asemenea manifestări de amploare şi de prestigiu. Banii se dau numai prin licitaţie de proiecte, iar Sighetul nu a prezentat nimic în acest sens. Direcţia pentru Cultură este un observator al patrimoniului naţional, ci nu actant cultural . Manifestarea de la Sighet este mai mult decît un festival, inclusiv  prin sesiunile ştiinţifice  organizate de Mihai Dăncuş”.

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul Maramuresului 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


Ultimele anunturi

Linkuri

Parteneri

.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact