|
Nu mă mai cert cu luna,
Nu mai alung stelele din geamul meu.
M-am împăcat cu nopțile
De când te-au trimis în visul meu.
Îți simt suflarea ca o adiere
Și buzele fierbinți ce mă provoacă,
Tot trupul tremură-a dorință
Ca pleoapa obosită-n miez de noapte.
Nu mai simt frigul de afară
Și licuricii ne-nsoțesc.
Mă porți pe brațe printre frunze
Și îmi șoptești că mă iubești...
Inima-mi cântă , privirea se-ascunde,
Fața îmi arde ca frunza de toamnă....
Sufletul se furișează la pieptul tău.
AUTOR: Gabriela Cosovan
|
