|
Unul dintre semnele clare de civilizaţie urbană îl reprezintă existenţa şi calitatea spaţiilor verzi. Acest fapt se observă bine, dacă comparăm Viena (capitala mondială a parcurilor, cu 125 mp parc pe cap de locuitor) cu prăfuitul Khartoum din Sudan, bunăoară. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru fiecare locuitor ar trebui să existe 50 mp spaţii verzi, iar conform normelor UE, un minim de 26 mp. Dacă în majoritatea ţărilor europene aceste limite sunt atinse sau depăşite, acest lucru nu este valabil şi la noi.
Astfel, Sighetul Marmaţiei are o populaţie de 37.640 locuitori, la o suprafaţă de 13.536 ha. Aici există de fapt doar două parcuri (Grădina Morii, întins pe 4,18 ha) şi abandonatul Parc Dendrologic (5,37 ha), la care se adaugă scuarurile din cartierele oraşului, în suprafaţă de 23,61 ha. Deci, rezultă că pentru fiecare locuitor al Sighetului există 8,81 mp spaţii verzi, adică de peste trei ori mai puţin decât norma europeană sau de şase ori sub recomandările OMS! Până şi Bucureştiul, locul cu cele mai asediate parcuri din România (care cad an de an sub betoanele noilor construcţii), are 9,67 mp spaţii verzi pentru fiecare locuitor.
Pentru a rezolva, pe hârtie, problema, conform noului Plan Urbanistic General aprobat în luna decembrie 2013, Sighet a ajuns să aibă, mai nou, 172,58 ha spaţii verzi, deci de cinci ori mai mult ca înainte! Cum s-a reuşit una ca asta? Fără să se planteze un singur copac! Au fost categorisite ca spaţii verzi zona de protecţie a Izei şi Tisei (peste 40 ha), cimitirele (aproape 14 ha), zona verde din Muzeul Satului, Solovanul precum şi o parte din zona Agriş! Astfel, teoretic, Sighetul Marmaţiei a devenit cel mai „verde” municipiu al României, cu 45,85 mp spaţii verzi pe locuitor!
Parcurile din Oradea
În acest moment, Oradea are de fapt cele mai mari parcuri din ţară, aceasta fiind urmată de Sibiu, Satu Mare, Piteşti, Suceava şi Iaşi (toate cu câte 20-24 mp/loc). În Oradea sunt 25 mp spaţii verzi pe locuitor, distribuite în 17 parcuri principale. În anul 2011, acolo au fost inventariaţi 124.914 arbori, semn că Poliţia lor ecologică este plătită pentru că munceşte! (Ştie oare cineva câţi arbori există la Sighet?).
Cea mai spectaculoasă conversie a unui spaţiu verde realizată la noi în ţară a fost cea prin care două vechi cimitire catolice orădene au devenit parcuri. Cu aprobarea forurilor religioase, primăria a dezhumat şi strămutat osemintele şi monumentele funerare existente în ambele locuri, păstrând în schimb copacii monumentali şi realizându-se astfel spaţii verzi cu o suprafaţă de peste 6,5 hectare.
Cu toate acestea, primarul Ilie Bolojan este nemulţumit şi caută în permanenţă să identifice noi soluţii pentru a mări această suprafaţă. Astfel, în viitorul apropiat, în Oradea se vor amenaja noi parcuri, inclusiv o Grădină botanică (pe Dealul Ciuperca, în locul Calvariei, pe un teren concesionat tot de la Episcopia romano-catolică).
La polul opus, se află Capitala, unde au dispărut în ultimii 20 de ani peste 400 ha de parcuri, datorită corupţiei administraţiei locale, aflată în cârdăşie cu rechinii imobiliari.
De ce este nevoie de parcuri
Spaţiile verzi au roluri multiple, cum ar fi:
-Epurarea chimică. Un singur ha de parc-pădure produce 10 t oxigen şi absoarbe 14 t dioxid de carbon pe an (absorbind noxele echivalente cu 50 mii km parcurşi de o maşină).
-Producerea de ioni negativi.
-Absorbţia de praf şi pulberi (în proporţii de până la 75 la sută).
-Reţinerea microorganismelor de către frunzele copacilor.
-Autoepurarea solului.
-Reglarea temperaturii ambientale (care scade cu până la 10 grade în parcuri, faţă de zonele asfaltate şi cu construcţii de beton).
-Rol curativ (tratând şi prevenind stresul, astmul bronşitic, pneumonii sau alergii).
-Reducerea poluării fonice (perdelele forestiere înjumătăţesc zgomote de 40-80 decibeli).
Acestea sunt câteva din motivele pentru care ţările civilizate pun atâta accent pe acestea. Dar, pentru a aduce asemenea beneficii, spaţiile verzi trebuie să fie dense şi sănătoase. Platourile de dale din beton din care răsar, ici şi colo, copăcei stingheri (de preferinţă tuia), atât de la modă în România de azi, nu pot fi catalogate ca parcuri...
Aproape peste tot în ţară există moda defrişării sub scuza pericolului: copacii bătrâni cad pradă drujbelor, pentru a nu se prăbuşi, chipurile, în caz de furtună! Sunt foarte puţini primarii care se abţin de la înlocuirea abuzivă a unor copaci măreţi cu nişte puieţi scheletici, în numele siguranţei publice. Dar, într-un oraş ca Sighetul, loc unde ultima furtună majoră a avut loc în 1982, defrişările în numele pericolului iminent nu prea îşi au rostul...
Plaga ciorilor
În ultimii ani s-au tăiat arbori mari pentru că adăposteau cuiburi de ciori! V-aţi întrebat de ce în Occident aceste păsări sunt foarte rare? Pentru că nu au ce să mănânce! Or, la noi, gropile de gunoi, oficiale sau clandestine, le oferă hrană din belşug. Soluţia scăpării de acestea constă nu în defrişarea copacilor unde îşi fac cuibul (dacă ar exista cuiburi în fiecare arbore, i-am tăia pe toţi?!), ci în eliminarea surselor de hrană, atât prin colectarea selectivă a gunoaielor, cât şi prin compostarea materiilor organice, nu prin depozitarea (citiţi „aruncarea”) acestora sub cerul liber. Ciorile sunt tot mai numeroase an de an pentru că nu prea au duşmani naturali, pentru că dispun de tot mai multă hrană (oamenii aruncă tot mai multe alimente) şi pentru că nu mai sunt vânate! Înainte de 1989, vânătorii aveau un plan anual de „recoltare” a ciorilor (periculoase pentru puii altor sălbăticiuni), menţinând populaţia acestora sub control. Azi, cu unele excepţii (precum oraşul Roman), nu mai vedem aşa ceva.
Defrişarea copacilor din Sighet, în numele iminentului pericol de prăbuşire ori al războiului contra ciorilor (!), a început practic după anul 2000, când au dispărut o serie de arbori masivi din zonele Grădina Morii, Policlinica Veche, Spitalul Municipal, Piaţa de Alimente, str. M. Eminescu, când a fost ras „părculeţul de la Pedagogic” (Lukoil) etc.
Apoi, în 2013, la Şcoala „Ioan Mihalyi de Apşa”, zona Pompieri şi în parcul Grădina Morii, o serie de arbori masivi absolut sănătoşi şi impunători au fost tăiaţi şi înlocuiţi cu puieţi rahitici. În 2014 a venit rândul copacilor bătrâni din faţa Colegiului Naţional „Dragoş Vodă” şi a Spitalului Municipal (ultimii fiind plantaţi la inaugurarea din anul 1893 de către oficialităţile vremii, conform obiceiului epocii). Acum, i s-a pus gând rău masivului arbore emblematic din faţa bisericii ucrainiene, purtător de îndelungată istorie sigheteană. Care, deşi aflat pe proprietate privată, contribuie masiv la purificarea aerului şi reglarea microclimatului din zona publică ultracentrală.
În ritmul acesta, oraşul poate „cheli” complet! În Europa lucrurile stau exact pe dos: acolo, copacii bătrâni sunt ocrotiţi, îngrijiţi şi trataţi, pentru a trăi cât mai mult! Când, în 1999, o parte din copacii parcului castelului Versailles au fost doborâţi de vânt (mulţi fiind plantaţi pe la 1780-1800, de către regina Maria Antoaneta şi împăratul Napoleon), francezii aproape că au ţinut doliu naţional...
Un alt exemplu: un proaspăt îmbogăţit francez şi-a cumpărat un conac impozant şi, pentru a da o notă suplimentară de vechime locului, a adus din altă parte câţiva cedri uriaşi, seculari, pe care i-a replantat, cu costuri imense, pe proprietate! Vedeţi aşa ceva în România?!
Ce ar fi de făcut?
-Pentru binele Sighetului şi al celor care vor locui în acesta în următoarele decenii, pentru fiecare maşină nouă în traficul sighetean, ar trebui plantat cel puţin un nou arbore.
-Copacii bătrâni de pe tot domeniul intravilan ar trebui verificaţi pentru a nu avea interiorul putred. Verificaţi prin metoda sfredelirii (găuri lungi date cu în trunchi şi ulterior astupate cu dopuri) şi nu prin cea a drujbei! Doar cei cu adevărat periculoşi ar trebui înlocuiţi rapid, pentru ca puieţii să crească cât mai grabnic.
-Ciorile pot fi eliminate prin intermediul înfometării (controlul strict al gunoiului organic), dar şi cu ajutorul vânătorilor, ultrasunetelor şi îndepărtării repetate a cuiburilor.
-Ar trebui amenajat rapid fostul teren de sport CIL 2, ca prelungire a Grădinii Morii, precum şi Parcul Dendrologic (oricine ar fi administratorul acestuia). Zona lacului Tepliţa ar trebui cumpărată şi amenajată ca spaţiu verde şi de agrement acvatic, aşa cum era odinioară.
-Întregul traseu de la Parcul Dendrologic-Puşcopor până la Abator-Cearda ar trebui să devină spaţiu verde, de promenadă, cu bănci şi alei pentru pietoni şi biciclişti pe ambele maluri ale Izei. Suntem unul dintre puţinele municipii din ţară care, deşi aflat pe ţărmul a două râuri (cca 15 km de mal), are o singură promenadă (lungă de 300 m!) pe malul apei...
-Şi tot pentru binele cetăţeanului, pentru reducerea noxelor şi a prafului cauzate de numărul tot mai mare de maşini şi de lipsa drumurilor asfaltate, s-ar recomanda abandonarea totală a ciopârţirii barbare (aşa-zisa „toaletare”) a arborilor primăvara, care îi transformă în triste cioturi, fără vreun rol benefic sau vreun efect de spaţiu verde. Nimeni din Europa (din care clamăm că facem parte), nu ar putea accepta în ziua de azi asemenea „toaletări”!
Pentru că, până la urmă, spaţiile verzi reprezintă un indice al civilizaţiei.
AUTOR ©Teofil Ivanciuc, aprilie 2014
|
