Ce legătură are Sighetul cu Grenoble – Franţa?...

Cum se poate ca dintr-un orăşel „provincial”,  pironit de mucaliţi neînţelegători la marginea civilizaţiei, a cărui populaţie descreşte de la an la an din cauza conjuncturii socio-economice nefaste să ajungi student apreciat în „Capitala Alpilor”, în oraşul care găzduieşte printre altele un modern „Centru de Studii Nucleare”?... Răspunsul e simplu, trebuie să fii... AS!...

Andreea Ştefania (prescurtat AS)  Kadar este sigheteancă. Nu cu mulţi ani în urmă a părăsit Sighetul (dupa absolvirea Colegiului Naţional Dragoş Vodă) pentru a studia arhitectura la Cluj. AS este o domnişoara deosebit de serioasă, focalizată pe studiu şi aprofundarea cunoaşterii, deprinsă din familie cu lucrul bine făcut. A preferat să nu urmeze calea uşoară a preluării afacerii familiei (o tipografie bine poziţionată pe piaţa de profil) şi a decis că poate să încerce să facă performanţă într-un domeniu spectaculos, ce lasă urme definitive în creaţia artistică monumentală: arhitectura.

După ce a parcurs primii 4 ani ai Universităţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj a obţinut o bursă Erasmus de un an, pentru continuarea studiilor la École Nationale Supérieure d'Architecture de Grenoble (ENSAG, Franţa), studii pe care le-a definitivat tot acolo, obţinând consacrarea în aceasta profesie remarcabilă, prin susţinerea lucrării de diplomă în luna iunie a acestui an.

Am profitat de faptul că AS (Andreea Ştefania) se află la Sighet pentru câteva zile şi am provocat-o la o discuţie prietenească pe teme... ne-academice:

IM: Andreea Ştefania eşti... AS?!...

AS: AS? (râde) Dacă ne gândim la iniţialele numelui meu, atunci aveţi dreptate! În sensul propriu al cuvântului, rămâne de vazut!

IM: Deşi ai plecat de puţin timp din Sighet şi poate nu eşti totalmente obiectivă, spune-mi ce are frumos oraşul nostru.

AS: Fosta capitală a comitatului Maramureş, Sighetul are o poziţie geografică strategică, un cadru natural deosebit, o istorie bogată şi un centru urban aparte! Un mare potenţial care ar putea fi valorificat!

IM: Ce crezi că lipseşte Sighetului?...

AS:  Tinerii! Şi mai ales specialiştii în toate domeniile! Mai multe programe sportive şi culturale cât şi spaţii amenajate în care să se desfăşoare acestea. Şi lista ar putea continua..

IM: De ce ai „prelungit” studiile la Grenoble?...

AS: După primii patru ani de studiu la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj, am plecat la Grenoble nu pentru a-mi prelungi, ci pentru a-mi continua parcusul educaţional! Am primit o bursă de un an de zile, după care mi-am depus un dosar de validare a studiilor în cadrul aceleiaşi instituţii. Fiind acceptată, am absolvit École Nationale Supérieure d'Architecture de Grenoble (ENSAG) în iunie 2013, alături de colegii mei din Franţa.

Masterul Aedification-Grands territoires-Ville (Edificare-Mari teritorii-Oraş) a fost motivul pentru care am rămas în Franţa! O echipă de profesori extraordinari mi-au oferit şansa de a studia după un concept contemporan, mereu în slujba respectului faţă de om şi mediul înconjurător!

IM: Cum au fost studiile din Cluj comparativ cu cele din Franţa?...

AS: Adevărul este că am avut nevoie de câteva luni pentru a mă acomoda cu sistemul francez, atât de diferit de cel de la noi din ţară!

La Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj am primit o bază bună de cunoştinţe printr-o pregătire de tip clasic, tehnică şi disciplinată. E drept că unele materii nu erau actualizate şi ne doream să interacţionam mai mult cu profesorii, şi chiar cu studenţii specializaţi în domenii complementare. Avem la Cluj profesori pasionaţi, care sunt de multe ori copleşiţi de numărul mare de studenţi cu care sunt obligaţi să lucreze.

În Franţa, profesorii ne îndrumau şi ne încurajau în mod individual, fiind atenţi la felul în care ne dezvoltăm capacităţile pe parcusul săptămânilor de studiu. Am lucrat la un număr mai mic de proiecte, ceea ce a permis o calitate superioară reflexiei şi a conceperii acestora. Munca în echipă este încurajată în mod deosebit, atât în rândul profesorilor, cât mai ales a studenţilor. Asta te face... specialist, dar şi un om mai bun.

Nu în ultimul rând, am fost impresionată să văd un număr foarte mare de profesori prezenţi în primele rânduri în cadrul conferinţelor susţinute la ENSAG. Ne-au oferit exemplul personal, fiind mereu informaţi cu ultimele noutaţi în domeniu!

IM: Să presupunem că ţi s-ar oferi un job în Franţa, după ce vei finaliza anul de stagiu la un mare birou de arhitectură de acolo. Vei accepta?... Ar fi o mare provocare sau o „etapă” obişnuită a vieţii?...

AS: Ar fi un pas destul de firesc! (râde) Dacă va fi în concordanţă cu ceea ce îmi doresc pentru viitorul meu, probabil voi accepta!

IM: Lucrarea ta de diplomă „Living Maramureş”, creată împreună cu alţi 3 colegi de-ai tăi de la ENSAG are o temă pe care tu ai propus-o. De ce ai „revenit” asupra Maramureşului?... Din dragoste sau din comoditate?...

AS: Din dragoste, categoric!

Încă din primii ani de facultate am încercat să propun Maramureşul ca subiect de proiectare sau analiză. Din păcate la Cluj, au fost puţine ocaziile în care sugestiile noastre au devenit realitate. Am avut o programă rigidă, neschimbată de ani de zile. Probabil că au fost şi primii ani, în care trebuia să ne însuşim cunoştiiţele generale.

La Grenoble, în schimb, situaţia a fost alta: pe lângă proiectele obligatorii, am avut libertatea de a ne forma propriile subiecte de studiu sau proiectare. În primul an de master am realizat o lucrare individuală asupra peisajului din Maramureş. Prin acestă lucrare am convins profesorii francezi că regiunea merită mai multă atenţie, devenind astfel subiectul meu de diplomă. Cea mai mare provocare a fost să îmi formez o echipă, dispusă să investeasca timp, pasiune şi bani, în Maramureşul nostru. Curajoşi şi curioşi, colegii mei, Rita Bansar (Casablanca, Maroc), Thomas Bonnenfant (Herbiers, Franţa) şi Rémi Hautier (Lyon, Franţa) au dedicat cel mai important proiect al vieţii lor studenţeşti, Maramureşului!

IM: Am parcurs şi eu lucrarea voastră şi are niste abordări inedite vis a vis de teritoriul maramureşan. Te rog să dezvolţi un pic proiectul vostru „Living Maramureş”.

AS: În cadrul masterului pe care l-am absolvit în Grenoble, ne-am însuşit o abordare diferită a gândirii arhitecturale. Teritoriul, înţeles ca un sistem de transformare în acte, ca un organism viu, bogat prin diferenţele sale, devine sursa proiectului!

Living Maramureşa început în ianuarie 2013, când am format echipa de proiect şi am început planificarea excusiei de studiu. Pentru această lucrare am avut la dispoziţie 4 luni de zile, din care 2 săptămâni le-am petrecut în România. Pe parcursul celor din urmă, am luat interviuri filmate unor specialişti şi localnici, ceea ce ne-a ajutat enorm la dezvoltarea temei de diplomă.

Principalul obiectiv al proiectului reprezintă conservarea ambientului unei populaţii încrezătoare în savoir-faire-ul local şi în bogăţia teritoriului lor. Viziunea noastră propune materializarea unei noi calităţi de viaţă, generatoare de o economie autosuficientă.

De ce Living (in) Maramureş? Pentru că Maramureşul trăieşte, este viu şi trebuie să adoptăm un mod de viaţă respectuos faţă de acesta. Cu toţii ne dorim o dezvoltare armonioasă a mediului în care trăim!

Pentru mai multe detalii vă aştept miercuri, 18 septembrie, ora 18.30, la Sala Radio în Sighetu Marmaţiei, unde voi prezenta mai pe larg proiectul nostru de diplomă, care a primit cea mai mare notă din cadrul masterului despre care v-am povestit!

IM: Ce crezi ca ai putea face pentru Sighet, pentru Maramureş?...

AS: Sper ca într-o zi să particip şi eu, prin proiecte de calitate, la progresul dezirabil al acestui oraş şi al acestei magnifice regiuni!

IM: Din câte te cunosc – de foarte mult timp chiar – fiind coleg şi prieten cu tatăl tău de mulţi zeci de ani, cunoscându-ţi pasiunea pentru profesia pe care ţi-ai ales-o cred că vei face performanţă. Spune-mi ce te-ar putea determina să revii acasă, la Sighet?...

AS: Circumstanţe favorabile în care mi-aş putea exercita abilităţile profesionale. Până atunci, vin la Sighet pentru a-mi petrece vacanţele împreună cu familia şi cei dragi!

IM: Ştiu că ai participat la un eveniment special la Cluj cu proiectul tău de diplomă şi la care ai invitat două nume grele din corpul profesoral din Grenoble. Dă-ne cateva detalii, te rog!

AS: În luna iulie am participat, împreună cu absolvenţii Facultăţii de Arhitectură din Cluj, la expoziţia proiectelor de diplomă organizată în cadrul Expo-Transilvania. Cu echipa din Franţa am fost invitaţi să expunem proiectul Living Maramureş alături de cele a Masterului Aedification - Grands Territoires - Villes din cadrul ENSAG.

Intr-adevăr am avut-o alături de noi pe remarcabila doamnă Françoise Very, arhitectă laureată Villa Médicis Hors-Les Murs din Viena şi directoare a laboratorului de cercetare  Les Métiers de l'Histoire de l'Architecture, édifices-villes-territoire, doamna Very fiind şi profesoară la ENSAG. Dumneaei a venit însoţită de domnul arhitect Patrick Thepot, responsabilul masterului pe care l-am absolvit în Grenoble, ambii fiind coordonatori ai proiectelor noastre de diplomă. Ulterior, cei doi au susţinut conferinţe în cadrul colocviului Questions, Questions, organizat de către Facultatea de Arhitectură şi Urbanism.

IM: Andreea Ştefania ştiu că eşti... AS, nu pentru că facem un joc de cuvinte cu acest acronim ci eşti o persoană deosebită chiar şi prin faptul că ai promovat Maramureşul într-o zonă de elită a Franţei. Crezi că pot să facă asta mulţi tineri?... Crezi că există motivaţie pentru tineri de a se consacra studiului serios, fără tertipuri şi şmecherii ieftine, contrar „modei” pe care o promovează societatea actuală dar şi mass-media comercială?...

AS: Cu siguranţă, da! Atâta timp cât tinerii îşi aleg domeniul în care vor să profeseze urmându-şi pasiunile! Motivaţia pozitivă influenţează în mod direct calitatea studiului, a formării profesionale şi personale.

Din păcate generaţia din ziua de azi oferă mai multă importanţă aparenţelor, imaginii. Trăim într-o societate în care tot ce nu este demn de a deveni imagine devine nesemnificativ, desuet. Mereu conectaţi la lumea exterioară, tinerii uită să se preocupe de lumea lor interioră. Paradoxal, cu toată deschiderea pe care o au azi, mulţi devin din ce în ce mai dezorientaţi, lipsiţi de încredere şi obiective.

Totuşi cred că există destul optimism şi ambiţie pentru a ieşi din această tendinţă şi a reuşi prin seriozitate şi dedicaţie. Îmi pare rău că ţara noastră nu le oferă încă tinerilor promiţători, posibilitatea de a progresa profesional şi de a-şi caştiga o existenţă decentă, valoarea lor fiind mai apreciată în străinătate!

IM: Iţi mulţumesc domnişoara AS şi-ţi doresc să trăieşti cu multă pasiune şi dragoste profesia pe care ţi-ai ales-o!

La final, îmi permit, să insist şi eu reamintindu-le cititorilor că expoziţia ta – cu „secvenţe” din proiectul vostru de diplomă – va avea loc Miercuri, 18 septembrie 2013, ora 18:30 la Sala Radio Sighet (str. Plevnei, nr. 8).

AUTOR: Ion Mariş

septembrie 2013

www.sighet-online.ro