|
Luările de poziţie ale oficialilor români şi ale “judecătorilor” europeni care fac parte din grupul de ţări aflate în spaţiul Schengen sunt antagonice. Să vedem de ce, cine are dreptate, şi cel mai important, ce-ar trebui de făcut.
Puţină geografie
Schengen este o localitate viticolă din Luxemburg, care avea în 2009 o populaţie de 1500 de locuitori. Este situată la întretăierea graniţelor dintre Germania, Franta şi Luxemburg.
Puţină istorie
La 14 iunie 1985, pe vasul “Princesse Marie-Astrid”, care naviga pe râul Mosel, reprezentanţii a cinci state din Uniunea Europeană (Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi Luxemburg) au semnat “Tratatul de la Schengen” care se referă, în principal, la libera circulaţie a cetăţenilor şi a mărfurilor. Trataul semnat şi parafat îl puteti vedea lângă primele rânduri ale articolului.
Azi sunt 30 de state europene care au semnat acest acord, nu toate fiind membre ale Uniunii Europene.
Uşa-n nas pentru români şi bulgari
Intrarea celor două ţări în club se tot amână. Motivaţia; cele două ţări au lacune în justiţie şi corupţia e în floare…
Mai mulţi oficiali din ţări aflate în spaţiul Schengen au declarat că se vor opune aderării celor două ţări la Tratat. Ministrul german de interne spunea:
[Dacă] „bulgarii și românii vor ridica problema acceptării lor în Spațiul Schengen la Consiliul pe Justiţie şi Afaceri Interne al UE din martie 2013, li se va opune Veto-ul german.”
Ambasada Germaniei la Bucuresti : "Aderarea integrală a României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv principal al Guvernului federal. Pentru aceasta, trebuie să existe toate condiţtiile tehnice, administrative şi cele care caracterizează statul de drept. Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru îşi asumă o mare responsabilitate în relaţia cu parteneriiSchengen.”
Cum ştim să ne minţim pe noi înşine…
La Bucureşti oficialii noştri declară că Olanda se opune aderării României la Schengen pentru că în Ţara Lalelelor sunt confruntări politice şi în afară de asta ar exista pericolul unei masive imigraţii dinspre Turcia în zona la care visează politicienii noştri.
Ce declară „ai noştri”…
Victor Ponta: „Guvernul nu mai ia în calcul un termen pentru aderarea la Spaţiul Schengen.”
Titus Corlăţean: „Dacă ne amână iar pe Schengen, România nu mai e interesată. Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare”
Titus Corlăţean: [Amânarea aderării] "ne aminteşte de o linie de separaţie de dinainte de 1989. Nu sunt sigur că romanii au fost întrebaţi, după al Doilea Razboi Mondial, dacă vor să fie de cealaltă parte a zidului, cu Stalin, în loc să fie cu Churchill şi cu alţi lideri din Europa de Vest"
Câteva răspunsuri:
1. Încep cu ultima declaraţie a domnului Corlăţean. Nimeni în Europa n-are nimic cu România. Ideea de linie de separaţie de dinainte de 1989 nu se justifică. Mă üit pe lista ţărilor membre Schengen care au făcut parte din “curtea” lui Stalin. Găsesc aici Polonia, Ungaria şi Cehia ( din 2007).
Întotdeauna alţii sunt de vină. Noi, nu…
2. Primul ministru spune că guvernul său nu mai e interesat de Schengen.
Subliniez: guvernul nu mai e interesat, statul, adica noi, cetăţenii, putem fi! E cumva o relaţie echivalentă între guvern şi stat pe planeta asta? N-am auzit să fie…
Cumva expresia „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”, trebuie rescrisă în noul mileniu „dacă voi nu ne vreţi, nici noi nu vă vrem”?
Am vrea noi sa va vrem, dar n-avem cu cine…
3. Dezbaterile electorale din alte ţări nu pot influenţa o decizie pentru aderarea României la râvnitul spaţiu european. Nici emigraţia masivă din Turcia spre zona Schengen nu e un argument. În Germania trăiesc şi muncesc azi foarte mulţi turci. Microbiştii ştiu că la un meci de fotbal între o echipă din Germania şi una din Turcia, numărul urmaşilor lui Suleyman Magnificul e mai mare decât al urmaşilor lui Schiller, indiferent dacă meciul se dispută în Germania sau în Turcia.
4. Declaratia Ambasadei Germaniei la Bucureşti este cât se poate de clară.
„Pentru aceasta, trebuie să existe toate condiţtiile tehnice, administrative şi cele care caracterizează statul de drept. Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru îşi asumă o mare responsabilitate în relaţia cu partenerii Schengen.”
Statul de drept înseamnă să ai legi care să fie respectate de toţi cetăţenii ţării. Respectarea legilor se face prin aparatul de justiţie şi prin poliţie, jandarmerie, politia de frontieră. Lista poate fi mai lungă, dar nu cred că ar avea relevanţă.
5. De reţinut: nu suntem admişi în Schengen din vina noastră, nu din reaua voinţă a statelor care decid aderarea. La noi există corupţie despre care ştie toată lumea. La noi se fură orice, inclusiv semnalizatoare rutiere sau cabluri de semnalizare pe calea ferată. Nu de mult am citit că de la Bucureşti la Constanţa trenurile merg cu mult sub viteza pe care ar putea s-o aibă, pentru că există pericolul catastrofelor feroviare. S-au furat mijloacele electrice şi electronice de semnalizare. La viteze foarte mari, mecanicul de locomotivă n-are timp să vadă pericolele şi mai ales să reacţioneze aşa cum ar trebui.
6. Ce-i de făcut? Disoluţia autorităţilor statului român ( despre care ziaristul Cristian Tudor Popescu a spus de-atâtea ori…) să se termine.
Să nu uităm că toate bâlbâielile justiţiei sau ale poliţiei române sunt cunoscute peste tot în Europa. Oare când vom înţelege că în cazul Schengen totul depinde de noi, nu de alţii?…
|
