|
Există o oarecare mândrie a celor care trăim în aceste peisaje, că avem în locurile noastre o biodiversitate mai naturală decât în alte zone ale Europei civilizate. Exista o speranță că dacă vom ajunge parte din Uniunea Europeană, va exista un mecanism funcțional de protejare a valorilor naturale încă existente pe la noi. A fost o speranță fără fundament. În fiecare zi auzi de defrișarea pădurilor bătrâne chiar și în arii protejate, braconaj la pești, păsări, mamifere mari, camioane frigorifice pline cu zeci de mii de păsărele împușcate de vânătorii italieni care au venit la masacre organizate pe la noi, auzi de construirea a sute de microhidrocentrale care devastează văile sălbatice ale Carpaților, auzi de miile de eoliene ridicate pe traseul de migrație a păsărilor, auzi de singurul lac termal de la noi care a fost distrus de oameni… indiferent de speciile endemice din acea rezervație.
La aflarea veștilor despre dezastrul ecosistemului termal de la 1 Mai/ Pețea, orice om care are o preocupare față de Natură, protejarea speciilor, conservarea biodiversității… a avut o senzație de răzvrătire, ură față de autoritățile indiferente și incapabile, acele autorități difuze care sunt în cârdășie cu cei care au dus la subminarea acestui ecosistem aparte, protejat pe hârtie, dar distrus de facto de agresiunea umană. Cel mai trist este că se știa ce urmează, au fost numeroase articole despre subiect, dar degeaba. Este greu să înțeleagă cineva care are beneficii material/ politice din a nu înțelege ce se întâmplă.
Pe lângă această senzație negativă, există probabil în majoritatea celor care facem parte din societatea civilă interesată de protejarea mediului, o altă senzație la fel de negativă, privind lipsa de capacitate de mobilizare a societății civile, care nu a fost în stare să facă demersurile necesare atunci când încă lucrurile puteau să fie remediate. De fapt, te poți întreba, ce putea societatea civilă să facă?
Custodele acestei rezervații atât de emblematice, un muzeu de științe naturale cu oameni de știință cu expertiză și dorință de a proteja acest loc, a făcut toate demersurile posibile, dar a fost lăsat de izbeliște de toți, și ca lucrurile să fie și mai aberante, ajunge să fie amendat de autorități… Strigător la cer, sau ce?
Ce se poate întâmpla cu valorile naturale din locuri mai puțin cunoscute, în locuri populate de comunități mai puțin intelectualizate, locuri mai puțin emblematice și având custozi interesați doar de propria lor afacere, spre exemplu extragerea de masă lemnoasă sau împușcarea animalelor din plăcere? Ce se întâmplă cu impactul miilor de eoliene, a sutelor de microhidrocentrale cu care peisajele naturale, ariile protejate/ siturile Natura 2000 sunt distruse?
Dacă de la autoritățile depășite de situație nu te poți aștepta la acțiuni eficiente de conservare a diversității biologice, iar societatea civilă este prea dispersă și fără capacitate de coalizare adecvată pentru a face subiectele de conservare a valorilor naturale să apară pe agenda publică… atunci ce urmează? Fiecare se zbate eventual pentru “locul lui”, mica baltă sau pădurice, sperând să nu îi vină momentul… când nimeni nu mai poate ajuta.
Dacă nu se va schimba ceva profund în cei care fac parte din anemica societate civilă de mediu de pe la noi, este previzibil cam care va fi cursul evenimentelor. Dacă nu vom depăși faza coalițiilor în care există doar o bătaie pentru putere peste o groapă de gunoi fumegândă, dacă nu vom avea abilitatea de a găsi căi de cooperare funcțională cu alte structuri existente… este doar o chestiune de timp ca zonele care au valori naturale, să fie distruse, rând pe rând. A lupta pentru o oarecare arie, contra unei oarecare microhidrocentrale pe o oarecare vale, este o luptă fără șanse de reușită pentru a proteja biodiversitatea acestei țări. Dacă nu vom avea capacitatea de a interveni la momentul oportun în timpul dezvoltării marilor strategii, de la strategia energetică la cele referitoare la transporturi, silvicultură șamd, rămâne doar lupta cu locale mori de vânt, în care chiar și reușita este lipsită de valoare… dacă vezi ce se întâmplă în restul peisajului.
Este nevoie de un nou concept de acțiune a societății civile interesate de protejarea naturalului. Nu ceva bazat doar pe proiecte locale care absorb energia atât de necesara în locurile strategice vitale, ci construirea unui mecanism apt să aducă schimbare în abordările strategice. Tu vezi resursele umane necesare? Tu vezi dorința de cooperare? Ce rezultă de aici? Că este previzibil cursul evenimentelor, așa cum era previzibil la ecosistemul termal…
|
