Cu toate că am fost învăţaţi de mici că nu este un gest frumos, ne place să arătăm cu degetul. Arătăm cu degetul la tot ce nu ne place in jurul nostru, dar nu arătăm niciodată cu degetul spre noi. Ne plângem constant de generaţia tânără şi o arătăm cu degetul, dar uităm că aceşti tineri de azi nu sunt altceva decât produsul de creaţie al adulţilor de ieri şi de azi. Dacă tineretul de azi este vinovat de ceva, atunci este vinovat că nu ştie să privească dincolo de zidurile propriului univers. Dar oare câţi dintre tinerii de altădată au ştiut să facă asta?! Majoritatea tinerilor iau cuminte ceea ce li se oferă, fără să pună intrebari, fără să inţeleagă prea multe. Copiază mecanic ceea ce văd in jurul lor, dezvoltă comportamente şi atitudini ce le observă la adulţii care le sunt modele. Şi uite aşa am ajuns să avem tineri care sunt curpinşi de o ruşine imensă dacă sunt văzuţi cu o carte în mână. Potrivit unui sondaj recent, mai mult de 50% dintre români au recunoscut că n-au citit nicio carte in 2012. Eu tind să cred că mai mult de 50% dintre români n-au citit nicio carte în ultimii 10 ani. Cristi Fernea (Librăria Luceafărul) spune că de la un an la altul se vând tot mai puţine cărţi in Romania. Am ajuns să avem de zece ori mai multi pretinşi intelectuali (N.R. absolvenţi de facultate) decât in urmă cu 20 de ani, dar tot mai puţini interesaţi de carte. În Sighet sunt cateva sute de cadre didactice. Oare câte din aceste cadre didactice îşi mai permit să citească o carte? Dacă nu o fac, cum pot aceşti profesori să-i determine pe proprii elevi să citească, să înveţe? Câţi dintre aceşti  profesori asistă la evenimentele culturale ce au loc in Sighet? Dacă ei nu sunt interesaţi  de cultură, cum putem pretinde ca aceşti profesori să-i îndrume pe elevi spre o piesă de teatru, o lansare de carte sau un concert? Dar de ce sa ne obosim cu asta? Este mult mai uşor să arătăm cu degetul spre tinerii care n-au habar de nimic. Mai trist este să vezi profesori care nu stăpânesc propria materie ce o predau elevilor şi, uneori, nici măcar gramatica limbii române, dar care ii învaţă pe elevi, le dau note şi îi indruma...Spre ce, oare?!

De ce am ajuns asa? Nu ştiu să vă spun, dar ştiu sigur că fără a investi în educaţie nu poţi să te dezvolţi ca popor, ca naţiune. Fără un învăţământ de calitate nu putem avea medici profesionişti, ingineri sclipitori, tâmplari şi mecanici pricepuţi, profesori cu care să ne mândrim. Din păcate, am văzut că toţi cei care au condus Romania în ultimii 22 de ani şi-au cam bătut joc de această educaţie şi de cadrele didactice, iar noi facem ce e mai simplu, mai comod, adică arătam cu degetul spre produsul acestui sistem, tinerii din zilele noastre, când ei nu sunt decât victime ale unei societăţi putrede, cu un sistem de valori complet întors pe dos. Tinerii nu înţeleg mai nimic, nu ştiu ce vor şi nu au nicio direcţie în viaţă. Aici ar trebui să intervină adulţii cu modele sănătoase de urmat, dar nu o fac. În aceste condiţii, tinerii care fac cu adevarat performanţă sunt ignoraţi şi sunt nevoiţi să plece in locuri unde valorile sunt respectate şi ajutaţi să obţină performanţă care se transpune in câştig pentru toată lumea. Avem tineri harnici care se pricep să muncească foarte bine, dar majoritatea pleacă... La ce ne foloseşte nouă să ştim că e plină lumea de tineri români care fac cinste ţării de unde au plecat prin performanţele ce le obţin acolo, dacă nu ştim să-i păstrăm şi să le oferim condiţiile optime pentru ca ei să facă performanţă aici?!

Ce le putem oferi pentru a-i păstra aici? Ce nevoi au? Îi intreabă vreodată cineva? Ce facem noi pentru acesti tineri valoroşi? Cum îi putem motiva să rămână aici pentru a ne ajuta pe noi să progresăm? Cât de conştienti suntem că avem nevoie de ei dacă vrem ca ţara asta să se dezvolte sănătos?!  

 Cine-i vinovat pentru această situaţie? Nu ştiu dacă mai contează. Important e CE FACEM dacă vrem să schimbam aceasta stare în care ne aflăm!  Putem începe prin a pune o carte în mâna copiilor noştri şi a le dezvolta dragostea de lectură de la cele mai mici vârste. Oare e suficient?! Dacă nu ne vor vedea şi pe noi citind, şansele sunt reduse să-i vedem pe ei prinzând drag de carte. Sunt convins că putem să ne găsim câteva minute pe zi în care să închidem televizorul şi să luam o carte în mână. Nu uitaţi: copiii devin iubitori de lectură, în braţete părinţilor.

 Înainte de a mai arata cu degetul spre generaţia tânără, întrebaţi-vă dacă aţi făcut tot ce se putea face pentru ca acest tineret pe care-l blamaţi atât de mult să fie aşa cum îl doriţi.

 Lectură plăcută!

PS: Doresc să mulţumesc tuturor profesorilor buni care m-au format şi care au completat frumos educaţia oferită de către părinţii mei. 

Autor: Dani Godja

13 octombrie 2012

www.sighet-online.ro