logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Gheorghe Mihai Barlea - Democraţia în genunchi în faţa unei puteri discreţionare (Scrisoare deschisă actualei guvernări) PDF Imprimare Email 1274 Afişări
Scris de Sighet Online   
Sâmbătă, 07 Iulie 2012 06:17
Am primit din partea senatorului Gheorghe Mihai Barlea o scrisoare deschisa adresata actualei puteri pe care am decis sa o publicam in continuare. Sighet Online nu isi asuma raspunderea pentru continutul acestui articol. Motivul publicarii acestui material pe Sighet Online este acela de a prezenta punctul de vedere al senatorului care reprezinta Maramuresul Istoric in Parlamentul Romaniei in legatura cu evenimentele politice ce au avut loc in aceste zile si de a provoca un dialog pe acest subiect in randul cititorilor site-ului.
 
Democraţia în genunchi în faţa unei puteri discreţionare (Scrisoare deschisă actualei guvernări)
 
"Scenariul suspendării preşedintelui Traian Băsescu este, indiscutabil, de multa vreme gândit, în cele mai mici detalii, cam de aceeaşi strategi şi actori frustraţi de eşecul lamentabil de la referendumul de suspendare din 2007. Se vede treaba că la unii mânia şi resentimentele sunt nevindecabile. Nici unul din cei 322 nu s-a simţit moralmente obligat să facă o reverenţă în faţa votului popular care l-a readus pe preşedinte la Cotroceni, şi să-şi recunoască cu umilinţa înfrângerea. 
 
Traian Băsescu, nu doar în calitate de preşedinte ci şi de om şi cetăţean al României, a devenit o obsesie. În contextul crizei economice, căreia România i-a făcut cu greu şi cu multe sacrificii faţă, devenise relativ mai simplu de diabolizat şi guvernarea Boc şi preşedintele. Erorile, omeneşti şi inevitabile unele, într-un climat socialmente tensionat pe fondul crizei generalizate, au fost instrumentate cu dibăcie prin toate mijloacele şi pe toate canalele.  Atitudine de înţeles, pentru că bătălia politică pentru putere va încerca întotdeauna să profite pe erorile, de eşecurile sau inabilităţile adversarilor.  În pofida acestor circumstanţe şi  presiuni, guvernările Boc şi scurta guvernare Ungureanu au trecut ţara prin criză, dar plătind un cost politic uriaş şi inevitabil. Populaţia a fost expusă unor sacrificii care au generat nemulţumiri, oamenii politici care au sprijinit guvernarea, indiferent din ce formaţiune au făcut parte, aşişderea. Cu toate acestea, anul 2011 s-a încheiat cu o creştere a PIB-ului de 2,5%. Ne-am încadrat în limitele deficitului bugetar asumat în raport cu instituţiile europene. S-au creat premizele economice pentru revenirea la salariile din iunie 2010. Uniunea Europeană, instituţiile financiare cu care România a încheiat convenţii au apreciat la unison eforturile României şi ale românilor, dându-le adesea ca exemple de bune practici pentru alte ţări care traversau crize asemănătoare. Mesajele acestea au fost în ţară însă răstălmăcite, aruncate în derizoriu. 
 
Constatăm că, azi, noua guvernare se foloseşte de ele, este cel puţin la fel de curtenitoare faţă de FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană. Se împroprietăreşte cu meritele altora. Dar actualei puteri nu pare ai fi suficient doar exerciţiul guvernării. Au făcut rapid inventarul instituţiilor care în opinia ei ar deranja, Cu viteză uluitoare s-a trecut la o politică de anexări, începând cu Inspecţia de Stat în Construcţii, cu Grăjdan cu tot, Monitorul Oficial, Arhivele Naţionale, Avocatul Poporului. Dacă ne aducem aminte cât de hotărât se striga de la tribuna Parlamentului împotriva politizării instituţiilor şi comparând cu faptele avem proba uriaşei demagogii şi sfidări de care sunt capabili actualii posesorii ai guvernării. Legea a devenit un obstacol ca oricare altul înaintea lor, putând fi modificată discreţionar oricând şi oricum. Constituţia? un instrument incomod, iar Curtea Constituţională o sumă de persoane expuse politic, care dacă nu răspund la ordin şi la termene sunt „ o ruşine”.  În consecinţă,  suspendarea preşedintelui trebuia să fie încununarea operei de dispreţ faţă de instituţiile de drept ale Statului Român, faţă de persoanele investite cu demnităţi publice. Trebuie făcut mult zgomot pentru a nu se auzi şi a nu se vedea ilegalităţile, lipsa de iniţiative şi măsuri de relansare economică, căderea valorii monedei naţionale în raport cu euro şi dolarul. În acelaşi timp, imaginea României în străinătate se degradează într-un ritm ameţitor, iar Comisia Europeană şi Parlamentele unor ţări membre UE îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu criza politică din România, cu confiscarea instituţiilor de drept şi de atacurile şi ameninţările la adresa Curţii Constituţionale a României. Chiar şi oamenii simpli, care probabil până mai ieri s-au exprimat uneori vehement împotriva guvernării Boc şi chiar împotriva preşedintelui Băsescu, asistă azi, stupefiaţi, la o degradare fără precedent a vieţii politice şi sunt îngrijoraţi de viitorul democraţiei în România. 
 
Textul solicitării privind suspendarea preşedintelui este. la rândul lui, o construcţie grăbită şi cenuşie, cu fraze din dicţionarele demagogiei politice, care mai degrabă mimează logica juridică şi politică. Mai să-ţi vină să crezi că temperatura verii generează febre în imaginarul politic al autorilor, suporterii suspendării dau în clocot şi saltă în ritmul sloganului de sezon „Eu vara nu dorm”.  Dar cosmetica salvează bronzul epidermic nu şi ruşinea – floare rară în absurdul cotidian.  Nici originalitatea nu se bucură de prestigiu: se exersează duplicităţile, duplicatele, ca să nu zicem copy- paste – subtilităţi inestetice dar considerate eficiente în marketingul politic şi de carieră, în efortul de a ajunge cât mai repede la fructele auguste ale puterii absolute. Să luăm câteva exemple. Se afirmă că instituţiile statului democratic au fost „ aşa cum sunt ele definite în Constituţia României în baza principiului separaţiei puterilor în stat au fost puse în imposibilitatea practică de mai funcţiona”. Evident, nu ni se oferă nici un exemplu. A afirma este uşor, a argumenta este mai dificil şi presupune cunoaştere şi responsabilitate. Autorii vor cu orice preţ să-l deposedeze pe preşedintele României de atributele şi de atribuţiile Constituţionale ce îi revin. Uită de faptul că România are un regim semi-prezidenţial şi preşedintelui îi revin inclusiv atribuţii de natură executivă în anumite domenii. Dacă nu ne convine acest lucru haide-ţi să schimbăm Constituţia şi să decidem în ce tip de stat vrem să trăim. Vrem Republică sau vrem Monarhie. Altfel nu este moral să imputăm preşedintelui că îşi exercită prerogativele ce decurg din Constituţie. Pe de altă parte guvernele Boc şi Ungureanu erau îndreptăţite să se plângă, dacă astfel de practici ar fi existat şi nicidecum actualii locatari de la Palatul Victoria. Sau vă imaginaţi că în actualele cadre limite constituţionale preşedintele trebuie să contemple realităţile în exerciţii peripatetice pe aleile de la Cotroceni. Domnia sa şi-a înţeles rolul altfel. Să fie un partener al guvernului. Să susţină o viziune reformatoare a instituţiilor, a statului ca entitate, pentru a ne legitima cu mai multă demnitate şi credibilitate statutul nostru de ţară membră a Uniunii Europene. Imputaţi preşedintelui ceea ce de fapt tot au făcut guvernele: asumarea răspunderii în faţa Parlamentului pentru o serie de legi şi că astfel s-ar fi creat, „acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de preşedintele Băsescu”. Este adevărat că au avut loc paisprezece asumări de răspundere. Multe, cei drept, dar procedura este constituţională. Dar vă reamintesc faptul , uitat cu o condamnabilă uşurinţă, cinci dintre ele, s-au produs în anul 2009, în perioada în care şi PSD se afla la guvernare, iar actualul prim-ministru Ponta era ministru pentru relaţia cu Parlamentul. Dacă ar fi să privim lucrurile în dinamica lor am putea deduce că în  ipoteza continuării guvernării  împreună cu PSD,  ar fi avut loc mai multe asumări. Întreb: de ce atunci PSD-ul nu a reacţionat mai convingător, pentru că nu din această cauză a plecat de la guvernare ci din cu totul alte raţiuni. Nu în ultimul rând să reţinem că au fost reglementate materii care, menţinute,  ne-ar fi expus unei suspiciuni prelungite din partea Uniunii Europene prin MCV în legătură cu reforma reclamată în domeniul  Justiţiei. Codurile noastre penale şi civile, codurile de procedură datau din 1968, corespundeau cu totul altor realităţi economice şi politice, tipului de stat comunist. Dacă nu se procedau prin asumare şi dacă comisiile juridice nu depuneau eforturi uriaşe,  rapoartele de monitorizare ne-ar fi menţinut în  zona gri a incertitudinilor.  Dar cu ele se laudă astăzi şi actuala guvernarea în dialogul european. Nu este rău pentru că acesta încorporează inclusiv efortul de concepţie şi analiză a unor jurişti aparţinând partidelor din USL. La fel de necesare sunt pentru România şi Legea unică a Salarizării, a pensiilor , a educaţiei naţionale , perfectibile în timp. Fără actul asumării nici acestea nu existau. Cunoscută fiind tehnicile de blocare a iniţiativelor guvernamentale prin fel şi fel de găselniţe procedurale. I se reproşează preşedintelui relaţia cu Partidul Democrat Liberal. Nimic şi nici un text de lege nu interzice unui preşedinte indiferent din ce zonă politică provine să păstreze relaţii cu partidul de origine sau cu alianţa politică ce l-a susţinut, fără ca acest comportament să-i fie imputabil constituţional., dacă nu este de natură să-i afecteze neutralitatea politică. Să-şi amintească PSD-ul de câte ori s-a întâlnit cu preşedintele Iliescu , s-au PNL-ul cu preşedintele Constantinescu, pe vremea Convenţiei şi abia apoi să ridice sabia. Sesizarea, aşa cum am mai precizat, foloseşte frecvent şi obsesiv sintagma „încălcări grave ale Constituţiei”. Dacă autorii textului erau mai responsabili, ar fi verificat atent conotaţiile juridice ale expresiei şi în lumina unor hotărâri anterioare ale Curţii Constituţionale în această materie. Ar fi putut constata că argumentele invocate nu acoperă juridic ceea ce constituţionaliştii au consacrat. Sau cel puţin ele stau sub semnul dubiului. Dar orice jurist ştie că dubiul îl favorizează pe acuzat. În consecinţă, încă un eşec conceptual în discursul sesizării. În schimb încălcări grave ale Constituţiei, de natură să stârnească revolta tuturor oamenilor de bună credinţă şi inclusiv a instituţiilor europene, comite actuala guvernare. Ordonanţa de urgenţă OUG prin care se limitează competenţele Curţii Constituţionale şi schimbă regulile desfăşurării referendumului demonstrează tentaţiile totalitare ale guvernului. Motivarea că se readuc aceste reglementări la situaţia din 2008 este banală. A elimina competenţele Curţii în a cenzura hotărârile Parlamentului creează premiza ca orice majoritate, în dezmăţul şi în dispreţul legii, să dea hotărâri necenzurabile în scopuri exclusiv partizane şi politicianiste. În acelaşi timp se expune instituţia prezidenţială, indiferent de cine este la un moment dat preşedinte, pericolului suspendării din funcţie de către majorităţile politice conjuncturale. O remarcă importantă: nu de persoane este vorba ci de instituţii şi de reguli. Nu schimbarea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga în sine nemulţumesc, ci maniera în care se produc toate acestea, lipsa de respect pentru lege şi pentru reguli. Aşişderea şi în cazul preşedintelui Băsescu. Să dai ordonanţă de urgenţă  într-o materie interzisă de Constituţie, conform articolului 115 alin. 6, profitând de faptul că Parlamentul intră în vacanţă şi se vor epuiza cele 30 de zile de discutare a ei în plenul celor două Camere, conform procedurilor, întrece orice imaginaţie şi aruncă în derizoriu Constituţia României. Să înlocuieşti persoana Avocatului Poporului, singurul competent să atace la Curtea Constituţională neconstituţionalitatea acestei ordonanţe este fără precedent în mecanismul obscur al urzelilor politice imaginate de actuala putere, fără precedent în practica democraţiilor europene. Pentru toate acestea cineva va da socoteală, mai devreme sau mai târziu. Democraţia a fost pusă în genunchi înaintea unei puteri discreţionare. Dar cine ridică sabia, de sabie va sfârşi., spune evanghelistul. 
 
În acest fel este afectată vocaţia şi personalitatea instituţiei prezidenţiale, indiferent de faptele preşedintelui. Schimbarea lui poate depinde de un simplu moft al majorităţii şi de manipulările ce le poate exercita la un moment dat aceasta. Iată, domnilor, ce nu înţelegeţi dumneavoastră din Constituţie, din comportamentul instituţional democratic şi puneţi în pericol statul român, democraţia, compromiteţi legea şi legalitatea, sfidaţi morala, imaculaţi achiziţiile greu înfăptuite în ultimii douăzeci de ani pentru democraţie şi demnitate europeană a României şi a românilor. "
 
Autor: senator Gheorghe Mihai Barlea 
6 iulie 2012
NOTA: Sighet Online nu isi asuma raspunderea pentru continutul acestui articol. Motivul publicarii acestui material pe Sighet Online este acela de a provoca un dialog si a prezenta punctul de vedere al senatorului care reprezinta Maramuresul Istoric in Parlamentul Romaniei. 


Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 07 Iulie 2012 08:54
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact