Nu-i de-ajuns să locuieşti într-un oraş pentru a nu-ţi mai face griji în privinţa condiţiei tale de beneficiar şi depozitar a unora dintre binefacerile civilizaţiei. Dar una este să te repezi la sfârcul civilizaţiei – atâta de câtă s-a dovedit în stare orasul respectiv - şi cu totul altceva este să faci dovada neîntreruptă de om bine crescut şi civilizat.

 Căci dacă civilizaţia este calea comodă de rulare spre desfătare şi confort, tot ea se insinuează în câmpul comportamental al individului, pe direcţia bunului-simţ înspre desăvârşirea educaţiei. Este direcţia care ne încredinţează că respectul va triumfa în faţa vulgarităţii şi că politeţea va ieşi biruitoare în confruntarea cu josnicia…

 Din păcate, pretutindeni în lume nu doar la noi, urbanitatea devine o ţintă tot mai îndepărtată, pe măsură ce suburbanul îşi adjudecă din ce în ce mai mulţi adepţi, asa cum lesne putem constata din aplecarea gusturilor consumatorilor (limbă, ţinută, muzică, distracţii, filme) spre un mizerabilism vecin cu scatologicul.

 …Sighetul-Marmaţiei, oras de graniţă îşi afirmă predilecţia spre periferie şi în ceea ce se cheamă năravurile şi apucăturile locuitorilor săi. Semnificaţia oraşului nu trece dincolo de istoria sa imprecisă şi de geografia sa scăldată de ape, atâta timp cât majoritatea sighetenilor ies în evidenţă doar prin năzuinţa lor spre potlogării şi găinării, iar urbea în întregul ei induce o atroce senzaţie de insecuritate prin mulţimea crâşmelor şi una de disconfort prin varietatea improvizaţiilor.

    Fauna orasului colcăie de personaje aferate ce-şi spun oameni de afaceri, în fond nişte  afacerişti detestabili, care fie că au dat lovitura şi deja derulează activităţi dubioase, fie se pregătesc să dea lovitura, adică să se ţepuiască între ei, atunci când şansa nu le surâde să pună mâna pe niscaiva străini de zonă şi de ţară.

     Dar dacă pe alte meleaguri ale patriei s-au prăsit escroci de gabarit, Sighetul n-a fost trezit din secularul lui somn de moarte nici măcar la auzul unor asemenea evenimente scandaloase (Caritas, devalizarea băncilor), necum să le provoace. Şi nu s-a întâmplat acest lucru fie pentru faptul că în zonă nu mai este ce înşfăca, ci doar ciupi, fie pentru că bravii nostri sigheteni – ipoteză cât se poate de plauzibilă! – s-au specializat în găinării. Faptul acesta, combinat cu preocuparea lor statornică pentru creerea aparenţelor de onorabilitate şi legalitate, a făcut ca ei înşişi să sufere transformări de formă şi conţinut până la a deveni găinozauri - monştri sfrijiţi şi închistaţi ai locului, care izbutesc să te amuze copios cu aerele împrumutate de la broasca din fabulă. Să stai să asculţi parascoveniile debitate de acesti avortoni? Nici vorbă. Este cât se poate de înţelept să te fereşti de ei ca de nişte ciumaţi, după cum însăşi gripa aviară îi lasă pe mâna lui Belzebut în tainiţele unde-şi dosesc inutilităţile pentru a petrece cu grosolănia ce-i caracterizează, recte a pierde importante sume de bani la jocurile de noroc.

     Ar fi incorect după cele spuse să se tragă concluzia pripită că găinăriile doar intră în sfera de activitate a aşa-zişilor oameni de afaceri. Sighetenii n-ar fi ei înşişi dacă n-ar bârfi cu pasiune, n-ar ciupi cu voluptate şi n-ar minţi cu conştiinciozitate. Iată de ce găinăriile sunt prezente pretutindeni şi în toate îndeletnicirile sighetenilor, fie atunci când în joc este patima câştigului şi orgoliul săltării pe scara socială, fie atunci când ambiţia cere răzbunare, ori se dă de ceasul morţii după atestate şi diplome.

     Pe cine să mai mire, deci, că Sighetul este localitatea unde nu se întâmplă mai nimic vrednic de-a fi semnalat, când se ştie că omul este propria lui legendă şi că mahalalele oraşului nu sunt decât extrapolări şi exteriorizări ale mahalalelor din sufletele locuitorilor! Ori din asemenea premise nu poate decurge decât o singură concluzie justă: Sighetul-Marmaţiei cu străzile lui înguste şi pereţii scorojiţi, cu piaţa de alimente infectă şi curţile din centru ca niste haznale, cu hoardele de beţivani, liotele de cersetori şi haitele de câini vagabonzi, nu este altceva decât o imensă mahala!

AUTOR: GEORGE PETROVAI

www.sighet-online.ro