 „Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.” (Luca X, 38-42; XI, 27-28) În fiecare an la 21 noiembrie în Biserica Ortodoxă este prăznuită Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Este sărbătoarea în care se face amintire despre împlinirea făgăduinţei lui Ioachim şi a Anei, ca Maria să fie dusă când va împlini vârsta de 3 ani la Templul din Ierusalim. Amănunte despre această etapă a vieţii Maicii Domnului sunt consemnate într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov“ sau „Protoevanghelia“. Astfel, la trei ani de la naşterea fetiţei, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au îmbrăcat-o pe fetiţă cu cele mai bune haine şi au plecat spre templu. Cete de fecioare tinere însoţeau grupul şi cântau, ţinând lumânări aprinse în mâini. La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o prin cuvintele „Tu eşti cea care în Dumnezeu şi-a proslăvit numele său între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului său“, Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor.
Tradiţia spune că Fecioara Maria a rămas 12 ani la templu, petrecându-şi timpul asemenea celorlalte fecioare; citea Scripturile, iar Îngerul Gavriil îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles din Biblie, pregătindu-o pentru Vestea cea Bună. Sfinţii Teofilact, Ghermano, Teodorit şi alţi părinţi bisericeşti spun că Fecioara Maria priveghea de seara până dimineaţa în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu, în răpire şi în extazul minţii. Sărbătoarea, cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia, a existat înainte de secolul al VI-lea însă avea mai mult un caracter local. Există astfel o menţiune a ei din sec. al IV-lea, făcută de Sfântul Grigorie de Nyssa. Sfântul Andrei Criteanul (secolul al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. În veacul al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea. Fecioara Maria a intrat în Templul din Ierusalim spre a creşte, timp de 12 ani, în sfinţenie, pregătindu-se pentru a deveni Biserică vie sau Templu viu al lui Dumnezeu-Cuvântul Care Se va naşte din ea ca om. Pornind de la această semnificaţie a sărbătorii de astăzi, Biserica ne îndeamnă să ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul, pentru ca în sufletul nostru şi în casa noastră să Se nască duhovniceşte Hristos-Domnul prin harul Duhului Sfânt, deoarece unde este prezent Duhul Sfânt, acolo este prezentă întreaga Sfântă Treime, iar Hristos-Domnul Se arată lucrător în viaţa noastră prin iubire milostivă şi viaţă sfântă. „Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului”. Troparul acestei zile ne arată că în Biserică Fecioara Maria s-a pregătit pentru a deveni Maica Domnului nostru Iisus Hristos şi în acelaşi timp tot aici Îl vesteşte pe Dumnezeu. A intrat în Biserică, acolo şi-a trăit copilăria, s-a hrănit din înţelepciunea lui Dumnezeu dar mai important decât aceasta a fost trăirea ei în rugăciune până în clipa Buneivestiri. Astfel ea a ajuns pildă pentru noi creştinii că nu este de ajuns a merge şi a intra în biserică ci îndemnul Maicii Domnului constră într-o continuă perseverenţă pe drumul către Împărăţia lui Dumnezeu. De aici trebuie să înţelegem că pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu trebuie să păstrăm o legătură cât mai strânsă cu Biserica lui Hristos prin participarea la slujbele divine şi primirea Sfintelor Taine. În al doilea rând tot troparul sărbătorii ne spune că prin respectarea promisiunii părinţilor Ioachim şi Ana se împlineşte rânduiala lui Dumnezeu. Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică îi învăţă pe părinţii trupeşti dar şi pe cei duhovniceşti de necesitatea educaţiei creştine pentru copii începând cu cele mai fragede vârste. Acest exemplu concret este un îndemn pentru fiecare dintre noi la perspectiva pe care o avem prin legătura intimă cu Dumnezeu. Apropierea de El se poate face mai ales prin ţinerea promisiunilor făcute, prin mergerea la Biserică şi primirea Sfintelor Taine. Pentru Sighet Online, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi
|
