 „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce mă urăşte pe mine urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar aceasta, ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan XV, 17-26) „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel, Însuşi va da putere şi întărire poporului Său” (Psalm 67, 36). Aceste cuvinte ale regelui şi profetului David sunt relevante pentru orice sărbătoare închinată sfinţilor. Venind în completarea pericopei evanghelice din această zi ele ne arată că vocaţia omului este viaţa sfântă, îndumnezeirea. După cum putem observa textul evanghelic constituie un îndemn al Mântuitorului Hristos adresat sfinţilor Săi Apostoli de a crede în El, de a rămâne în legătura de iubire – semnul aparte al creştinilor, dar în acelaşi timp sunt cuvinte de avertizare asupra condiţiei vieţii lor. În atotştiinţa Sa Mântuitorul Hristos le-a ilustrat că pentru credinţa în El vor avea de suferit pentru simplul motiv de a nu fi din lume. În scrierile Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se poate lesne observa că termenul „lume” îi desemnează pe cei care nu au crezut în Mântuitorul Hristos şi l-au prigonit.
Dacă stăpânul nu a fost iubit, ci dimpotrivă prigonit acelaşi lucru îl vor cunoaşte şi ei, anume prigoana. Timp de două secole şi jumătate creştinii, începând cu Sfântul Arhidiacon Ştefan Întâiul Mucenic au avut de îndurat persecuţii din partea iudeilor în primul rând şi ulterior din partea stăpânirii din Imperiul Roman. Începând cu Nero (54-68) şi până la edictul de la Milan - 313 din timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), creştinii au fost prigoniţi, urmăriţi şi ucişi pentru credinţa lor în Dumnezeu. Desigur aceste persecuţii au avut anumite particularităţi însă esenţialul comun a fost dorinţa de a împiedica răspândirea creştinismului în Imperiul Roman aflat în decadenţă. Un bun exemplu în acest sens în constituie şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, sărbătorit astăzi. El a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284 - 311) fiind fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi care erau creștini. A primit din copilărie o bună educație creștină ajungând să nu fie doar moștenitorul unei averi impresionante ci și al bunului nume al părinților săi. La moartea tatălui său a primit funcția de voievod de la împăratul Maximian. A cârmuit cu pricepere poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţa şi aducând pe mulţi la Hristos. Nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi a încercat să-l aducă în credința păgână. Întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă sărbători în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit în mod special la Tesalonic. Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin iar împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale. Aflând un prilej potrivit pentru sărbători împăratul, a văzut pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic, că se luptă cu cei viteji şi-i ucide, aruncându-i în suliţe. Era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta a vrut să se lupte cu Lie și pentru aceasta a alergat la Sfântul Dimitrie aflat în temniţă, cerând de la dânsul binecuvântare ca să-l poată birui pe acel Lie. Sfântul însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, i-a zis: „Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”. Intrând în lupta cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”, și îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. La aflarea acestei vești împăratul s-a întristat de moartea lui Lie dar mai ales pentru că Sfântul Dimitrie eera cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, Şi aceasta, făcându-se îndată, sfântul Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Sfintele sale moaște se află în catedrala mitropolitană din Tesalonic. Pentru fiecare dintre noi Sfântul Dimitrie constituie un model de viață creștină. Educația sa, faptul că bogăția nu a constituit un impediment în a mărturisi adevărata sa credință, intransigența sa sunt exemplare și demne de urmat de fiecare om. Lecţia ce ne o oferă și astăzi Sfântul Dimitrie este cea a verticalităţii, cea în care ne asumăm credinţa şi o mărturisim şi o propovăduim. Troparul său „Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă”, este elocvent în acest sens. Aproximativ 350.000 de români îşi aniversează onomastica. Deşi numele său face trimitere la o zeitate din panteonul grecesc şi anume, Demetra, prin viaţa sa el a schimbat acest lucru, iar dovada cea mai elocventă este frecvenţa numelui său între creştinii români. Pentru SighetOnline, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi
|
