 Ion Mariş este un nume atât de cunoscut in Sighetu-Marmaţiei prin proiectele demarate in ultimii ani in oraşul nostru, incât nu mai are nevoie de prezentări. Mini-festivalul de jazz pe care domnul Mariş il va organiza pe 30 octombrie 2011 in Sighetu Marmaţiei a fost un bun prilej de discuţie cu domnia sa, insa în interviul următor am dezbătut şi alte subiecte pline de detalii foarte interesante despre activitatea domniei sale alături de Rotary Club Sighet (unde este preşedinte in prezent) şi Asociaţia "Valea Verde", despre politică, viaţa oraşului, precum si despre OMUL Ion Mariş. Lectură plăcută! Dani Godja: - Ion Mariş este un nume tot mai des întâlnit în viaţa comunităţii noastre. Mulţi îl ştiu, puţini îl cunosc, aşa că haideţi că aflăm: cine este Ion Mariş? Ion Mariş: - Sunt un sighetean fără prejudecăţi, membru fondator al Clubului Rotary Sighet (alături de alţi peste 20 de colegi) şi al Asociaţiei Valea Verde, un optimist ce a considerat mereu că orice comunitate poate evolua doar dacă există poli profesionişti de iniţiativă.
Dani Godja: - Asociaţia „Valea Verde” s-a implicat până în prezent în numeroase proiecte importante şi foarte interesante. Ne puteţi descrie câteva dintre cele mai importante? Ion Mariş: - Au fost proiecte ce au vizat: 1. turismul (ex. „Valea Verde – Muzeu viu” prin care am reabilitat 3 case vechi din lemn, ce continuă să existe, să fie locuite şi pot fi vizitate); 2. mediul (marcarea sitului Natura 2000 – Valea Izei – Dealul Solovan, „Natură şi oameni în Maramureş” – managementul şi monitorizarea unor arii protejate în context transfrontalier); 3. cultura (tipărirea de cărţi, organizarea de evenimente culturale multiple).
Dani Godja:- Recent, Asociaţia VALEA VERDE a fost implicată în realizarea pistei de zbor pentru aeronave uşoare şi ultrauşoare. Ce ne puteţi spune despre acest proiect? Ion Mariş: - Îmi face plăcere când oameni gospodari şi cu bun simţ se implică în proiecte ce pot aduce schimbări semnificative şi stimulează comunităţile pe care le reprezintă. Un astfel de om este primarul din Onceşti, încântat şi interesat de ideea realizării unui aeroport pentru avioane uşoare la ei în comună. După un prim contact cu experienţa zborului (la un aerodrom privat din Bistriţa ce aparţine unui coleg de-al meu rotarian) am hotărât să gândim un proiect de finanţare din fonduri europene prin intermediul Asociaţiei Valea Verde care să concretizeze această dorinţă. Pentru a demonstra că nu este doar un moft, trecător, primarul a făcut primul pas şi a amenajat pista prin forţe proprii (în această fază Asociaţia Valea Verde a avut rol de susţinător moral şi de promotor al rezultatelor), a avut loc primul miting aviatic aici, iar de acuma este provocarea noastră de-a obţine finanţare nerambursabilă necesară pentru executarea unor lucrări complementare, drenaje, instalarea utilităţilor, construirea unui hangar pentru protecţia avioanelor şi alte câteva activităţi interesante pe care le vom dezvălui la momentul potrivit.
Dani Godja: - Anul acesta aţi demarat un proiect cultural îndrăzneţ - „Dialogul Artelor” . De unde ideea pentru aceste dialoguri şi cu ce scop le realizaţi? Haideţi să recapitulăm un pic cele 5 ediţii de până acum. Ion Mariş: - Dialogul – un instrument democratic – lipseşte de multe ori din societatea zilelor noastre, inclusiv pe segmentul cultural. Nu doar metaforic vorbind, dialogul înseamnă progres şi creativitate, de aceea ne-am dorit să iniţiem aceste „întâlniri” neconvenţionale în care să fim nu doar simpli spectatori ci să ne exprimăm simplu şi direct opiniile. Am pornit cu gândul lansării la aceste dialoguri a cărţilor tipărite în cadrul Editurii Valea Verde. Au fost într-adevăr 5 ediţii (ne-am propus 6 ediţii într-un an) la care am lansat volume tipărite la editura noastră dar şi la alte edituri, au fost vernisate expoziţii de pictură, sculptură, fotografie şi s-a desăvârşit întotdeauna dialogul cu muzică de calitate. Dani Godja: - Cum arată cultura la nivel de Sighet şi cine o reprezintă? Are ea valoare dincolo de barierele oraşului? Ion Mariş: - Există fără îndoială cultură la nivel de Sighet, puternic marginalizată de societatatea actuală ce nu „intuieşte” semnificaţia şi valoarea demersului cultural, şi există artişti ce lucrează blazaţi în turnurile lor de fildeş. Artiştii profunzi sunt excluşi de societatea consumeristă, sunt ne-agresivi şi de aceea sunt acoperiţi de gălăgioşi oportunişti ce pozează în valori şi elite. În mod sigur are valoare cultura sigheteană dincolo de „zidurile” oraşului, şi mă gândesc la tinerii Cadmiel Alexandru Boţac – pianist şi Victor Tobac – clarinet, dar mai sunt mulţi alţii. Dani Godja: - Cum ar arăta din perspectiva dumneavoastră un proiect cultural pentru Sighet? Ion Mariş: - Un continuu şir de evenimente, desfăşurate pe parcursul întregului an, lună de lună, în care toţi artiştii, oamenii de cultură să se regăsească, să se exprime, să „impună” ritmul.
Dani Godja: - Care sunt cele mai mari greşeli ale Sighetului şi ale sighetenilor în aceşti aproape 22 de ani de libertate? Ion Mariş: - Spiritul de turmă pe care l-au acceptat şi indiferenţa faţă de valorile comunităţii, lipsa atitudinii civice şi frica în a susţine idei şi principii normale şi/sau inedite. La noi sunt „buni” cei care spun doar ce place să fie auzit, ce-i „politically correct” şi nu ce trebuie. E o mare greşeală că locuitorii oneşti nu se implică serios şi activ în problemele cetăţii. Unii preferă zeflemeaua, chibiţatul şi criticatul din spatele... anonimatului. Dani Godja: - Aţi avut până acum numeroase ocazii să părasiţi Sighetul şi România. De ce aţi ales să rămâneţi? Ion Mariş: - Am subliniat că sunt un optimist incurabil. Mai cred că se poate schimba lumea, comunitatea, în bine, cred că tot mai mulţi oameni de bun simţ vor „ieşi” la suprafaţă, îmi doresc să depăşim barierele impuse de prejudecăţi, să ne implinim visele şi aici. Să îndrăznim să visăm şi aşa cum spunea Pablo Neruda să dăm aripi viselor!...  Dani Godja: - Faceţi parte din acea „mână de sigheteni” care s-au opus cu adevărat retrocedării Palatului Cultural. Chiar dacă aţi pierdut procesul, spuneţi-ne motivele pentru care aţi decis să luptaţi pentru păstrarea acestui edificiu ca bun al comunităţii locale. Ion Mariş: - Nu trebuie să uităm că edificiul a fost construit din banii sighetenilor strict pentru acest scop: un bastion al culturii. Dacă ar fi fost construit din start pentru scop religios şi abuziv confiscat ar fi fost normal să fie retrocedat, dar aşa, este privat oraşul de unul din puţinele imobile de valoare pe care le are. Palatul Cultural a imprimat de-a lungul multor decenii oraşului nostru o amprentă distinctă, fiind emblema laică pentru comunitatea noastră. Am şi motive „sentimentale”, acolo am frecventat cenaclul „George Coşbuc”, i-am ascultat pe profesorii Tomoiagă, Gheorghe Chivu, Ion Ardeleanu, G. Holdiş şi alţi extraordinari sigheteni, oameni adevăraţi de cultură (de care n-au auzit probabil consilierii ce au votat înstrăinarea Palatului Cultural). Reacţia noastră nu este o acţiune împotriva unei/ unor instituţii ce au greşit solicitând/ acceptând retrocedarea, este un gest firesc prin care încercăm să „definim” normalitatea, fără să ne ascundem dupa „ideologii” şi aranjamente ne-ortodoxe. Iar procesul nu este pierdut, în 2 decembrie este o nouă înfăţişare în instanţă... Dani Godja: - Cum aţi motiva un tânăr să se întoarcă în Sighet după terminarea studiilor? Ion Mariş: - Nu trebuie nimeni motivat să revină acasă, procesul de mobilitate pe piaţa muncii este globalizat. Cei care-şi găsesc „sensul” vieţii prin alte colţuri de lume trebuie să-şi urmeze drumul, iar cei care doresc să revină şi să facă ceva „acasă” îşi vor găsi rostul probabil şi aici. Populaţiile tuturor ţărilor civilizate sunt eterogene, simbioza dintre culturi diferite este un lucru pozitiv. Dacă fiecare cetăţean al planetei - acolo unde se stabileşte temporar sau definitiv - reuşeşte să se integreze în comunitatea receptoare şi mai ales reuşeşte să creeze, să fie un reper, este extraordinar. Nu poate predomina în secolul XXI ideea de conservare etnică, socială sau religioasă a unei comunităţi. Ceea ce contează este ca fiecare cetăţean ce-şi părăseşte sau găseşte o „matcă” să fie tratat cu demnitate şi respect, respectând el însuşi ordinea şi regulile societăţilor de adopţie. Dani Godja:- Cu editura Valea Verde aţi editat deja câteva volume foarte interesante. Ce ne puteţi spune despre ele? Ion Mariş: - Au fost publicaţi autori sigheteni (Andrea Dobeş, Florentin Năsui, Silvia Boar) – din păcate nu foarte mulţi - dar şi autori ce au „interferat” de-a lungul anilor cu Sighetul (Ovidiu Pecican, Ştefan Doru Dancuş). Urmează în acest an să apară alte două cărţi interesante, „Istoria jazzului” de Johnny Bota şi „Sighetu Marmaţiei” de Pal - Robert Zolopcsuk. Dani Godja: - Câte cărţi aţi vândut până acum? Cum i-aţi convinge pe sigheteni să cumpere cărţile editate de Valea Verde? Ion Mariş: Am vândut foarte puţine, nu am intrat încă pe o reţea de distribuţie naţională, pentru că nu avem prea multe titluri publicate, dar nu a fost asta ideea, de-a face un business. E mai mult un hobby. Sighetenii – destul de mulţi – mai ales tinerii participanţi la diverse acţiuni ale noastre au primit gratis din cărţile editurii, vom merge tot în direcţia aceasta încă o perioadă de timp. Îi vom convinge să cumpere, sper, prin titlurile pe care le vom selecta şi publica în viitor.
Dani Godja: - Care sunt cărţile cele care v-au marcat anii adolescenţei? Dar cărţile care v-au marcat ultimii 5 ani? Ion Mariş: - Buzzati, Dostoievski, Kafka, Kazantzakis, Borges au fost preferaţii mei în adolescenţă. În ultimii ani i-am citit în viteză (din păcate) pe Cărtărescu, Paler, Herta Muller. Dani Godja: - Care e ultima carte citită care v-a impresionat şi ce ne puteţi spune despre ea? Ion Mariş: - „În ce cred cei care nu cred” de Umberto Eco si Carlo Maria Martini, dar am citit-o fiind atras în primul rând de titlul cărţii, nu m-a impresionat în mod deosebit, e o lectură ce adânceşte nişte întrebări existenţiale.
Dani Godja:- Lumea vă ştie ca un vechi şi activ rotarian, iar de curând aţi preluat mandatul de preşedinte al Clubului Rotary Sighet District 2241. Ce înseamnă Rotary Club şi ce presupune activitatea în cadrul clubului? Care sunt realizările cele mai mari ale acestui club în cei 10 ani de activitate în Sighet? La ce să ne aşteptăm în acest mandat al dumneavoastră? Ion Mariş: - Rotary înseamnă prietenie necondiţionată şi serviciu în folosul comunităţii. Activitatea în club acoperă câteva „nişe” pe care putem să acţionăm, ne dedicăm unor idei prin care putem schimba ceva în bine. Au fost numeroase proiecte în clubul nostru, fiecare preşedinte (şi au fost 10) a implementat câte un proiect. Cel mai greu a fost „Baia Socială” ce a presupus eforturi importante pe parcursul a 3 ani. Se comentează negativ – de către unii care nu pricep nimic din scopul ONG, entităţi juridice ce nu pot substitui obligaţiile statului – efectele investiţiilor noastre, fără să priceapă că sunt doar banii noştri, donaţiile noastre, bani privaţi, pe care-i gestionăm în conformitate cu statutul organizaţiei. Ar trebui „liderii de opinie” să-şi îndrepte atenţia spre banii publici „secretizaţi” de politicieni de conjuctură şi de mameluci perfizi ce-au cotropit administraţia publică. În mandatul meu îmi doresc să implicăm mai mulţi voluntari – în special tinerii - în proiectele noastre şi mai ales să facem din voluntariat un „mecanism” constant de implicare a cetăţenilor în viaţa comunităţii. Avem un portofoliu interesant de proiecte în aşteptare, depinde de fundamentul financiar câte vor fi şi implementate.
Dani Godja: - În luna august a avut loc „Tisa Tour – Apă curată”, proiect ecologic şi cultural în parteneriat cu Cluburile Rotary din România, Ungaria, Ucraina şi Slovacia. Ce ne puteţi spune despre această acţiune? Ion Mariş: - E un proiect propus de Rotary Club Miskolc şi adoptat de celelalte cluburi din ţările membre în „Partnership of North East Carphatian Rotary Clubs”, proiect ce a demarat la Sighet în 04-05 august şi s-a încheiat la Tiszadob în 14 august. Esenţa proiectului o constituie protejarea mediului, neagresarea biodiversităţii acvatice, dorinţa noastră de-a semnala pericolul în care se află natura azi. Acest demers a fost nuanţat cu sprijinul artiştilor plastici, 22 pictori din 5 ţări (6 au fost din România, unul dintre aceştia – Ioan Muntean – fiind din Sighet), care au participat timp de 10 zile la o tabără itinerantă pe cursul Tisei, cu opriri în România, Ucraina şi Ungaria. Pe parcursul taberei au creat 3 – 4 tablouri fiecare ce s-au regăsit într-o expoziţie finală la Tiszadob (Ungaria). Va urma şi o expoziţie itinerantă (România, Slovacia, Ucraina, Ungaria) cu lucrările lor şi în final vânzarea la licitaţie. Suma colectată va fi repartizată între ţările participante (un club Rotary din fiecare ţară) pentru diverse proiecte comunitare. Dani Godja: - Nu e pentru nimeni un secret că sunteţi un mare iubitor de muzică clasică. Care vă sunt compozitorii, operele şi interpreţii favoriţi? Ion Mariş: - Ascult cu plăcere Manuel de Falla, Ravel, Mozart, Berlioz, mult Strauss. Voi asculta mereu cu drag Rigoletto, Barbierul din Sevilla, Carmen sau alte opere clasice, mi-e dragă în special vocea lui Pavarotti. Dani Godja: - Ne puteţi dezvălui ce concerte de muzică clasică v-aţi gândit să oferiţi sighetenilor în cadrul proiectului „Muzică simfonică în ritm ...rotarian” ? Ion Mariş: - Cu ajutorul colegului nostru de club Alexandru Gavaller sper să-i aducem la Sighet pe Alexandru Tomescu, poate trioul Tomescu - Horia Mihail - Răzvan Suma, în mod sigur va reveni şi Filarmonica din Satu Mare, Florin Ionescu - Galaţi... sunt ambiţioase dorinţele noastre, vom vedea cum ne vom sincroniza în funcţie şi de agenda artiştilor.... Dani Godja: - Achiziţionarea unei orgi sau pian electronic pentru Şcoala de Muzică şi Artă Plastică este un vis rămas neîmplinit până în prezent pentru Clubul Rotary. Ce ar însemna transformarea acestui vis în realitate pentru oraşul nostru şi ce şanse de realizare are în viitorul apropiat? Ion Mariş: - Cred că vom reuşi să dotăm Şcoala de Muzică cu un pian sau orgă electronică, sunt convins de asta... existenţa acestui instrument muzical uşor de manevrat şi transportat ar însemna foarte multă mobilitate pentru tinerii artişti care ar putea să ofere concerte în orice punct din municipiul nostru făra să afecteze demersul artistic. Dani Godja: - În octombrie 2011 va avea loc în Sighet un mini-festival de jazz şi lansarea volumului „Istoria Jazzului” de Johnny Bota (NR: Bega Blues Band). Daţi-ne, vă rog, mai multe detalii despre acest eveniment. Mai precis Duminică 30 octombrie 2011 se va desfăşura nu tocmai un mini – festival de jazz (pe care mi-l doresc de cînd am revenit în Sighet în 1986, după ce am absolvit facultatea la Cluj Napoca) ci un... RENDEZ-VOUS jazzistic de 3-4 ore. Aşa se va numi după-amiaza de 30 octombrie 2011: JAZZ RENDEZ-VOUS. Volumul scris de Johnny Bota (cu doctorat în muzică şi membru - fondator al trupei Bega Blues Band) va fi tipărit până la sfârşitul lunii octombrie la Editura Valea Verde şi va fi lansat în cadrul acestei întâlniri de jazz. Vor evolua Bega Blues Band şi Elena Mîndru Quintet... mai avem doi invitaţi speciali dar, încă nu am confirmările lor... Sper să repetăm acest eveniment muzical anual.
Dani Godja: - Când şi cum aţi deprins gustul pentru jazz? Care vă sunt muzicienii favoriţi din acest gen muzical? Ce nume v-aţi dori să vedeţi în Sighet? Ion Mariş: - Clujul anilor 80, când mi-am început studenţia avea o ofertă destul de restrânsă în plan cultural, iar opera (repertoriul clasic) şi teatrul (cu cenzura de rigoare) erau printre puţinele debuşee permise de conducătorii de atunci. Printre cele două mari segmente culturale se „strecura” jazzul... eram nelipsit la serile de jazz, care ne ofereau în acei ani măcar iluzia libertăţii, fiind atras spre acest gen muzical „nonconformist” de câţiva promotori ce deschideau porţile tinerilor studenţi. Aşa se face că participam la întâlnirile cu Mihai Porcişanu, Pepi Viehmann sau Virgil Mihaiu unde se asculta mult jazz. Ii ascult cu drag pe Benny Goodman, Miles Davies, John Coltrane, Django Reinhardt, Al Di Meola, Uri Caine. La Sighet mi-aş dori să-i văd pe Mircea Tiberian, Marius Popp, Eugen Gondi, Teodora Enache şi de ce nu pe Nicolas Simion sau Lucian Ban. Dani Godja: - „Janka se întoarce acasă” este un alt proiect de mare amploare pe care-l doriţi realizat în Sighet, pentru punerea în scenă a piesei de teatru fiind luate în calcul câteva actriţe de pe Broadway. Despre ce este vorba, mai exact? Ion Mariş: - Am avut câteva discuţii cu jurnalistul Johnny Popescu – cel care a tradus piesa în română - în ideea de-a avea o „Janka” în premieră naţională la Sighet. Actriţele de pe Broadway – dacă Janice Noga va finaliza proiectul ei personal – vor veni pentru un musical, din câte ştiu eu, ce nu are legătură cu piesa. Piesa „Janka” se va pune în scenă cu sprijinul Clubului Rotary Sighet, în ţară la noi, cu o echipă românească, pe care o voi dezvălui acum: regizor Toma Enache, actriţă... Adriana Trandafir.
Dani Godja: - ROTARACT-ul este un proiect pe care Rotary Club Sighet încă n-a reuşit să-l realizeze. Ce presupune şi cui i se adresează acest Rotaract? Ce le-aţi spune tinerilor dornici să se implice în acest proiect? Ion Mariş: - Voluntariatul este un exerciţiu fortifiant mai ales pentru tineri. În România nu se practică din convingere, există o reticenţă conceptuală vis a vis de acest tip de implicare comunitară. Rotaract este organizaţia tinerilor cu vârsta 18 -30 ani care, sub îndrumarea unui Club Rotary, dar în totală independenţă managerială de acesta, propun şi implementează proiecte dedicate comunităţii în care-şi desfăşoară activitatea. Nucleul există la Sighet, vom parcuge în acest an rotarian paşii spre finalizarea acestui demers. Tinerilor doritori să se implice le-aş cere să înfrunte mereu minciuna şi non-valorile, să fie inventivi!...
Dani Godja: - Ce alte proiecte v-aţi propus să realizaţi în mandatul de preşedinte al Rotary Club Sighet? Ion Mariş: - Un proiect dedicat tot tinerilor - „Start-up pentru afaceri sociale” - pe care i-aş dori prezenţi şi activi inclusiv în business-uri de succes... Mi-aş dori să-i putem sprijini pe tinerii cu idei fezabile să le implementeze şi să genereze plusvaloare, confort social şi financiar. Mai sunt câteva proiecte dar... prefer să discutăm la sfârşitul anului rotarian, în 30 iunie 2012. Dani Godja: - La cât de activ sunteţi în comunitatea locală, ne putem aştepta să vă vedem anul viitor ca un candidat independent sau politic pentru un post de consilier local? V-aţi gândit la o asemenea funcţie? Ion Mariş: - Da, m-am gândit... am avut şi am câteva propuneri „colorate” politic, care nu mă interesează... singura variantă pe care aş accepta-o ar putea fi doar pe „filiera” societăţii civile, susţinând, reprezentând un consiliu local... tehnocrat. Detest mizeria si cameleonismul jocurilor politice...
Dani Godja: - Vă mulţumesc pentru timpul acordat. În final, dacă mai doriţi să adaugaţi ceva, ultimele rânduri vă aparţin ... Ion Mariş: - Vreau să reamintesc cititorilor, mesajul simplu exprimat de Gandhi (subliniat şi de guvernatorul Rotary International 2011-2012, Kalyan Banerjee) „TU trebuie să fii schimbarea pe care doreşti să o vezi in lume”!... Totul depinde de noi, de modul cum ne raportăm şi acţionăm la/în societatea în care trăim...
AUTOR: Dani Godja 16 octombrie 2011/ www.sighet-online.ro
|
