Mi-au venit in minte doua intrebari  cand am terminat de citit “Pendulul lui Faucault”

Prima a fost daca va evolua  tehnologia de la datele seci oferite azi cu extrem de mare rapiditate de masinile de calcul si de  internet la o forma prezentabila asemanatoare cu cea folosita de Umbero Eco, unde informatia, indiferent ca-i  stiintifica, sau mistica, sau religioasa, este prezentata intr-un roman cu povestiri interesante , cateodata poate mai vesele, cateodata poate mai melancolice. Intotdeauna acuratetea cu care este procesata informatia pentru cititor e absolut uimitoare.
 “Pendulul lui Foucault” e un bun exemplu  ca gandirea umana detine suprematia in ceea ce priveste realizarea unui complex informational care depaseste simpla adunare a tuturor datelor.

A doua intrebare pe care mi-am pus-o se refera la cat a muncit scriitorul pentru a realiza romanul acesta. La fiecare inceput de capitol ( si sunt “ doar” 120!) e un motto din scrieri care sunt foarte rare - multe dintre ele. Nu spun ca Eco a citit toate lucrarile de unde s-a inspirat, dar mie mi se pare elocvent ca a cautat si a gasit in biblioteci ceea ce avea nevoie.

Pe scurt, romanul  are ca subiect intelegerea pe care o fac trei amici, Casaubon   (povestitorul de fapt), Belbo si Diotallevi, pentru descoperirea planului secret al cavalerilor templieri. De aici apar tot felul de lucruri  interesante care ne sunt aduse la cunostinta si noua, cititorilor, dar sunt si intrigi care apartin romanului politist, mai putin prezente  decat in alt roman celebru al lui Eco, “Numele trandafirului”.

“Pendulul…” nu e un roman de povestit. E de citit! Aici as mai adauga faptul ca pana si termenul de” roman” nu mi se pare chiar cel mai bun, dar probabil ca altceva nu s-a inventat.

Eco ne demonstreaza cat de relativ e totul. Si ce mica deosebire este intre o opera literara apartinand unei literaturi si alta opera literara, apartinand altei literaturi.

 “…cu programul adecvat faci si anagramele, daca ai scris un roman intreg despre un erou sudist care se numeste Rhett Butler si o fetiscana capricioasa care se numeste Scarlett si apoi te caiesti, n-ai decat sa dai o comanda si Abu schimba toti Rhett Butler-ii in printul Andrei si Scarlett-ele in Natasa, Atlanta in Moscova, si-ai scris “Razboi si pace”.”

Din pacate, actiunile noastre nu le putem readuce la faza initiala, daca vrem sa schimbam deznodamantul…

 “ Unde erai ieri seara, L.
Iata, cititorule indiscret tu n-o sa stii niciodata, insa randul acela frant de mai sus, care-si face aparitia in gol, era chiar inceputul unei fraze lungi pe care am scris-o, dar pe care pe urma am vrut sa nu o fi scris (si nici macar s-o fi gandit), pentru ca as fi vrut ca tot ce am scris sa nu se fi intamplat. A fost de-ajuns o comanda, o banda de bale laptoase s-a intins peste alineatul fatal si inoportun, apasat cu un “delete” si fşşşt, totul a disparut.
   Dar nu-i de-ajuns. Tragedia celui care se sinucide e ca, abia ce-a sarit pe fereastra, intre al saptelea si al saselea etaj, se razgandeste: “Ah, de-as putea sa ma intorc inapoi!” Nimic de facut. Niciodata nu s-a intamplat. Buf.”

Aflam de importanta cuvintelor nerostite, ale caror stapani absoluti suntem ( ideea nu-i nicidecum noua ) si despre Abraham Abulafia, filozof evreu din Malta, care a trait in secolul al XIII-lea.
Ma intrebam la inceputul comentariului daca masinile ganditoare de azi vor deveni maine masini inteligente. Umberto Eco vad ca n-are niciun dubiu. Abulafia este numele dat computerului, care, vedeti, nu mai este un obiect, este o persoana, cu tot ceea ce implica acest fapt.

 “Cuvantul trebuie mancat cu cea mai mare incetineala, il poti muia si recombina numai daca-l lasi sa ti se topeasca pe limba, si fii atent sa nu-l scapi pe caftan, pentru ca daca se evapora o litera, se rupe firul care-i menit sa te uneasca cu sefirotii superiori. Acestui lucru si-a inchinat viata Abraham Abulafia […] “

Sunt elemente autobiografice in roman, tinand cont de faptul ca autorul si-a luat licenta in estetica la Torino, in 1971. Inca un lucru interesant este numele de familie al autorului. Eco ar fi un acronim pentru latinescul “ex caelis oblatus” ( un cadou din cer) atribuit de un functionar de stat bunicului sau, care a fost orfan.

 “Sa incepi facultatea la doi ani dupa ’68 e ca si cum ai fi admis la Academia Saint-Cyr in 1793. Ai impresia ca ti-ai gresit anul nasterii.[…] Mereu ne nastem sub un semn gresit, si sa ramanem pe lumea asta in mod demn inseamna sa ne corectam zi de zi propriul horoscop.”

1793 e anul in care a fost executata Maria Antoaneta. De asemenea multi revolutionari francezi au avut aceeasi soarta.

 “Odata insa, pe coridoarele universitatii, am spus ca, dupa ce te tot culci cu Krupskaia, sfarsesti prin a scrie o martoaga ca “Materialism si empiriocriticism”. Am riscat sa fiu luat la bataie si mi-au zis ca eram fascist. Mi-a zis-o un individ inalt, cu mustati de tatar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet si tine de o comunitate unde se impletesc cosuri.”

Nadejda Krupskaia a fost sotia liderului bolsevic Lenin.“Materialism si empiriocritcism”  este o lucrare filozofica scrisa de Lenin in 1908.

 “Stupidul nu greseste in comportament. Greseste in rationament. E ala care zice ca toti cainii sunt animale domestice si toti cainii latra., dar si pisicile sunt animale domestice, deci latra.”

 Superba caracterizare a stupidului, oferita de inegalabilul Umberto Eco!

Spuneam ca scriitorul italian are si umor. Va ofer dovada umorului fin de care e capabil autorul, prin discutia avuta de unele personaje ale romanului despre lucrurile imposibile si perseverenta umana in a le studia.

“… urbanistica tiganeasca, hipism aztec, potiosectiunea (arta de a taia fiertura), tetrapiloctomie ( arta de a despica firul in patru).
O Facultate de Irelevanta Comparata, unde sa se studieze materii inutile sau imposibile. Facultatea are scopul de a produce invatati capabili sa sporeasca la infinit numarul materiilor irelevante. Sectia de Tetrapiloctomie are functie preparatorie, tinteste sa educe in simtul irelevantei. Un departament important este cel de Adynatta sau Impossibilia. Iata de ce avem Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Pastelui, Literatura Sumeriana Contemporana, Filatelie Asiro-Babiloniana, Iconologia Braille, Fonetica Filmului Mut…”[…] “Psihologia Multimilor in Sahara”.

Asa-i ca ati zambit ,poate ati ras unii dintre dvs. la aceasta insiruire remarcabila de studii sau de materii imposibile la care face referire autorul?

Admiram Parisul, ne plac marile bulevarde care pleaca din Arcul de Triumf, dar nu ne-am gandit vreodata ca:

“Napoleon al III-lea a spintecat Parisul, transformandu-l intr-o retea de bulevarde, pe care toata lumea le admira ca pe o capodopera de pricepere urbanistica. Dar strazile drepte servesc la a controla mai bine multimile aflate in revolta. Cand se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, pana si strazile laterale trebuie sa fie largi si drepte. Cand nu s-a putut, ca in stradutele Cartierului Latin, tocmai acolo miscarea din mai ’68 a dat ce-a a vut ea mai bun. Cand o iei la fuga, intra pe stradute mici. Nicio forta publica  nu le poate controla pe toate, si chiar si politistii se tem sa patrunda acolo in grupuri izolate."

Pana si dintr-un joc mecanic atat de banal Eco reuseste sa faca o teorie interesanta.Bila lansata de jucator trece prin niste tinte unde aparatul de joc contorizeaza puncte. Mentinerea cat mai mult timp a bilelor in miscare creste posibiltatea adunarii unui numar din ce in ce mai mare de puncte.Tendinta bilelor de a iesi din joc e contracarata de doua manete laterale numite flippere.

“Flipper nu joci numai cu mainile, ci si cu pubisul. La flipper problema nu e doar sa opresti bila inainte de a fi inghitita in deschizatura, nici s-o proiectezi la jumatatea campului cu avantul unui fundas, ci s-o obligi sa intarzie in partea de sus, unde tintele luminoase sunt mai multe, saltand de la una la alta, invartindu-se dezorientata si dementa, dar din vointa proprie.”

  (Despre Pendulul lui Foucault) : “la Paris este cunoscutul Consevatoire des Arts et Métiers.E frumos? Tulburator. Triumful masinii intr-o biserica gotica.
Poate ca-i de vina atmosfera bisericii, dar te asigur ca inceri o senzatie foarte puternica. Ideea ca totul merge si ca numai acolo sus exista singurul punct fix al Universului …Pentru cine nu are credinta e un mod de a-l regasi pe Dumnezeu fara a pune sub semnul intrebarii propria necredintapentru ca e vorba de un Pol Nul.”

 “Pendulul lui Foucault sta neclintit in timp ce pamantul se roteste pe dedesubtul lui, in orice loc s-ar afla. Orice punct al Universului e un punct fix, e suficient sa atarni de el pendulul.
Dumnezeu e peste tot?
Intr-un anume sens,da. De aceea ma tulbura Pendulul. Imi fagaduieste infinitul, dar imi lasa mie raspunderea de a decide unde doresc sa-l am. […] senzatia e aceea ca cineva, in viata lui, a agatat pendulul in multe locuri, si n-a functionat niciodata, si ca acolo, la Conservatoire, functioneaza asa de bine…oare in Univers or fi puncte privilegiate? Nu stiu, poate ca suntem mereu in cautarea punctului potrivit, poate ca-i langa noi, dar nu-l recunoastem, iar pentru a-l recunoaste ar trebui sa credem in el…”

Sappho…reprezentanta de seama a poeziei antice grecesti. A condus o scoala numita “Casa Muzelor”  pentru tinerele nobile. Era o scoala de poezie si muzica, al carei patron spiritual era zeita Afrodita.

 “Poezia…A mistuit tineretea lui Sappho si a hranit caruntetea lui Goethe…”

Ectoplasma este substanta de natura spirituala pe care o emana mediile in timpul transei.

 “M-am imprietenit acolo cu un ectoplasm nemaipomenit, acum mereu intreaba de mine, imediat ce se materializeaza!”

La destramarea Ordinului Templierilor, acestia iau hotararea ca secretul controlului energiilor telurice sa fie bine pastrat. In consecinta, templierii se impart in sase grupuri, raspandite peste tot in Europa. Fiecare grup are in posesie o parte a secretului. Intelegerea a fost ca la fiecare 120 de ani un grup sa transmita secretul detinut altui grup. Amintesc faptul ca templierii erau de diferite nationalitati ale Europei. Acest mecanism al transmiterii periodice a unei parti din secret altui grup se intrerupe cand se trece de la calendarul iulian la cel gregorian. Umbero Eco ne face o sinteza istorica dar si geografica a schimbarii de data in calendar.

“In 1582 intra in vigoare reforma gregoriana care corecteaza calendarul iulian si, pentru a stabili echilibrul, sterge zece zile din luna octombrie, de la 5 la 14!”[…] dar asta-i valabil numai pentru papa. Franta adopta reforma in 1583 si sterge zilele de la 10 la 19 decembrie.In Germania regiunile catolice adopta reforma in 1584, ca si Boemia, in timp ce regiunile protestante o adopta in 1775, […] ca sa nu mai spun ca in Bulgaria e adoptata in 1917. Anglia trece la reforma gregoriana in 1752!”

 “Exista o scriere hasidica poloneza care spune : daca s-ar fi intamplat un alt eveniment, s-ar fi nascut alte combinatii de litere.”

Hasidismul este  un curent al gandirii evreiesti din secolul al XVIII-lea. Se bazeaza pe teama , dar in egala masura, pe iubirea fata de Dumnezeu.

 “Asadar, celtii scriau despre curentii telurici; aflasera de ei de la atlanti, pe cand supravietuitorii acestui continent scufundat emigrasera parte in Egipt, parte in Britania.
Atlantii, la randul lor, invatasera totul  de la acei stramosi indepartati care, din Avalon, strabatand  continentul Mu, patrunsesera pana in desertul Australiei - cand toate continentele erau un unic nucleu ce putea fi parcurs, minunata Pangeea."

"…menhirele erau aparate radioestezice  ca niste prize electrice infipte in punctele unde curentii se ramificau in diferite directii.Dolmenele erau camere de condensare a energiei unde druizii incercau sa extrapoleze desenul global.Asa-zisele cromlech si Stonehenge erau observatoare de unde se straduiau sa ghiceasca cu ajutorul constelatiilor, ordinea curentilor- pentru ca potrivit Tibulei Smaragdina, ceea ce se afla deasupra e izomorf cu ce se afla dedesupt.”

“Cunostintele oculte ale egiptenilor trecusera de la Hermes Trismegistul la Moise, care se ferise strajnic sa le comunice zdrentarosilor lui cu burtile inca pline de mana, carora le oferise cele zece porunci, caci pe acelea macar le puteau intelege. Adevarul, care e aristocratic, Moise il introdusese cifrat, in Pentateuh."

Istoria primelor civilizatii, cultul lor, raportarea acestora la constructiile megalitice, alte subiecte abordate de Umberto Eco in – indraznesc sa spun- enciclopedia “Pendulul lui Foucault”

Titlul romanului este o referire plina de subtilitati la cautarea adevarului absolut. Foucault a experimentat ceva care demonstreaza ca pamantul se roteste. A gasit un punct fix pentru derularea experimentului in tavanul Pantheonului din Paris. Fiecare dintre noi cauta adevarul , avand nevoie pentru asta de un punct fix, care este Dumnezeu…