logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


VIDEO: Lacoste sau eleganţa pe terenul de sport PDF Imprimare Email 1890 Afişări
Scris de Sighet Online   
Duminică, 11 Septembrie 2011 08:27
Povestea Lacoste a început dintr-un pariu. Cine a câştigat? Să spunem doar atât: acum, compania are mai bine de 1.200 de magazine în peste 100 de ţări şi aduce venituri anuale de 1,5 miliarde de dolari. La etichetă nu renunţi nicicând, indiferent unde te afli. Mai ales când sute de oameni te privesc în timp ce câştigi un meci de tenis. Din fericire, eleganţa se poate reinventa.
 
În urmă cu mai bine de 80 de ani, în 1927, doi jucători francezi de tenis, aflaţi în Statele Unite ale Americii pentru a participa la Cupa Davis, s-au oprit în faţa unei vitrine. Atenţia le fusese captată de o frumoasă valiză din piele de aligator. René Lacoste, unul dintre cei doi tenismeni, a pus un pariu: dacă a doua zi va câştiga meciul împotriva americanilor, coechipierul său, Pierre Gillou, va trebui să-i cumpere acea valiză. În momentul în care au dat mâna pentru a pecetlui acordul, niciunul dintre cei doi habar nu avea că miza pariului urma să fie, de fapt, un gigant mondial cu venituri anuale de peste 1,5 miliarde de dolari. Echipa franceză, din care făceau parte cei doi amintiţi mai sus, purta numele de „Muschetarii" şi a învins echipa americană pentru prima dată în istoria Cupei Davis. Cum „s-a născut" aligatorul Lacoste şi-a primit valiza şi, odată cu ea, şi porecla - presa americană a început să-l numească „Aligatorul". Aceasta se potrivea perfect stilului agresiv de joc al francezului, iar Lacoste se folosea de ea din plin - pe de-o parte pentru a-şi intimida adversarii, pe de alta pentru a-şi confirma statutul (devenise tot mai cunoscut atât în Europa, cât şi în SUA).
 
Robert George, un amic al jucătorului, i-a desenat un mic aligator, cu gura larg deschisă, pe care Lacoste şi-a cusut-o apoi pe cămăşile de tenis. Acum, micul aligator este unul dintre cele mai recunoscute (şi mai copiate) logouri din întreaga lume. Reprezentanţii companiei susţin chiar că acesta a fost primul articol de îmbrăcăminte cu logoul la exterior - există însă multe dezbateri pe această temă.
 
Adevărata temelie a imperiului Lacoste este însă inovaţia de care a dat dovadă René în ceea ce priveşte echipamentul sportiv. Francezul a participat la întrecerile sportive într-o perioadă în care eticheta şi simţul de „cum se cade" primau în faţa oricăror condiţii meteo. René ura faptul că era obligat să poarte cămăşi cu mâneci lungi, ţesute, scrobite şi rigide pe terenul de tenis, însă aceasta era eticheta în sportul alb. Aşa că, în acelaşi an în care şi-a câştigat porecla, Lacoste a fost văzut pentru prima dată în ceea ce el numea „cămăşi mult mai uşor de purtat pe canicula din terenurile americane". Aceste cămăşi aveau mâneci scurte, dar cu manşete şi guler. Spre deosebire de tricourile purtate de jucătorii de polo, cămăşile lui Lacoste erau confecţionate din tricot, care absorbea transpiraţia. În plus, ofereau o mai mare libertate de mişcare. Datorită gulerului, tricourile arătau la fel de elegant pe teren, cât şi pe sub un sacou sau pulover. În 1933, René Lacoste a încheiat un parteneriat cu André Gillier, proprietarul uneia dintre cele mai mari fabrici de ţesături din oraşul francez Troyes. Au început să producă tricouri dintr-o ţesătură deasă, de bumbac, cu dungi înguste, care purtau deja faimosul logo. Numele brandului a fost înregistrat în iunie 1933, iar renumitul obiect de îmbrăcăminte a devenit cunoscut simplu drept „La chemise Lacoste" - cămaşa Lacoste.
 
Opt ani tenisman, cinci decenii de inovaţie
 
Chiar dacă a început să joace tenis de la 15 ani, cariera de tenisman profesionist a lui René Lacoste s-a întins pe numai opt ani, timp în care a câştigat de trei ori Open-ul francez (în 1925, 1927 şi 1929), de două ori turneul Wimbledon (1925 şi 1928) şi de două ori Open-ul american (1926 şi 1927). Doi ani consecutiv, în 1926 şi 1927, a fost desemnat cel mai bun jucător de tenis din lume. Reuşitele lui René s-au bazat, în mare măsură, pe ambiţia de a se afirma în faţa tatălui său, director al producătorului spaniol de autoturisme Hispano-Suiza. După ce a renunţat la tenis, flerul pentru afaceri şi inovaţia de care a dat dovadă René l-au ajutat să construiască imperiul Lacoste, la cârma căruia a rămas până în 1963, când a fost înlocuit de fiul său, Bernard. René a murit în 1996, la vârsta de 92 de ani, din cauza insuficienţei cardiace. "Prietenul meu, Robert George, mi-a desenat un aligator, pe care l-am cusut apoi pe sacoul pe care-l purtam pe teren."
Articol complet: Adevarul.ro

Share
Ultima actualizare Duminică, 11 Septembrie 2011 10:05
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact